Dumnezeu se traieste...

Dumnezeu…cine este Dumnezeu? Sau ce este Dumnezeu...

Dacă încerci să Îl defineşti pierzi esenţa. Dumnezeu nu poate fi definit. El există, fără urmă de îndoială, dar  nu poate fi definit. De ce?

Pentru început aş vrea să afirm că nu există mai mulţi dumnezei. Există Unul singur, a toate creator (şi a ceea ce se vede şi a ceea ce nu se vede). Că Îl numim Allah, sau Dumnezeu, tot Acelaşi este. Gândiţi-vă un pic. Nu pot fi doi sau mai mulţi creatori ai unui univers. Sau mai multor universuri! Nu se poate a exista mai mulţi unici. Allah, Dumnezeu, Zoroastru, trebuie să se contopească într-unul Singur, căci altfel nu ar fi posibilă  creatia si credinţa. Este vorba, în esenţă de un singur Dumnezeu, dar numit diferit în regiuni diferite. Cum spunea cineva, într-o carte despre găurile negre, singura singularitate în universul ăsta este Dumnezeu. În paranteză fie spus, Hawking, care nu acceptă, din câte am văzut eu, existenţa lui Dumnezeu, şi pe care îl interesează momentul zero al naşterii universului, spune că universul s-a creat singur. Eu spun că, singura condiţie “sine qua non” de naştere a universului, făra a fi creat, este ca acest univers care s-a autocreat să fie CONŞTIENT! Şi asta înseamnă Dumnezeu.

Revenind la definirea lui Dumnezeu... Nu poate fi definit. Din simplu fapt că nu există cuvinte care să-L definească. Am tot încercat de câţiva ani să Îl înţeleg. Şi de fiecare dată când spun “uite, L-am înţeles”, mi se mai revelează ceva în plus. De fapt, revelaţiile sunt în funcţie de nivelul tău de conştiinţă. Căci dacă conştiinţa nu ţi-ar permite o anumită înţelegere, atunci nici nu vei avea o revelaţie. Simplu!

Dumnezeu, în măreţia Lui, ni se revelează pe măsură ce Îl putem înţelege! Căci dacă s-ar arăta dintr-o data ar exista două posibilităţi. Ori am înnebuni, ori nu am înţelege o iotă.

Aşadar, Dumnezeu nu este iubire, căci ar însemna că are un antagonist. Ura. Dar lucrurile nu stau aşa, întrucât Dumnezeu este singularitate. Asta înseamnă că nu poate exista ceva de aceeaşi “mărime” cu El, indiferent dacă este agonist sau antagonist. Dumnezeu nu este bunătate, căci există un antagonist al bunătăţii. Există răutate. Şi după raţionamentul de mai sus, nu poate exista ceva de acelaşi fel cu El. Dumnezeu nu poate fi bucurie căci există tristeţe. Dumnezeu este Iubire Necondţionată. Ăsta este singurul lucru pe care îl ştiu despre Dumnezeu. În rest, că este Atotputernic, Omniscient, Omnipotent, Omniprezent, că este iubire, pace, bucurie, dragoste, acestea sunt cuvinte prea sărace pentru a-L putea descrie. Dumnezeu este conştient,  este Conştiinţă. Este viu dar nu localizat într-un singur loc. Este pretutindeni. Este.  Dumnezeu nu se defineşte, Dumnezeu se trăieşte. Dumnezeu nu se vede, Dumnezeu se percepe. Dumnezeu se experimentează. Dumnezeu se simte!

De aceea spun că dacă încercăm să-L definim, Îl limităm. Ori Dumnezeu este nelimitat. Îl micşorăm. Iar Dumnezeu este infinit, fără limite...