Haideţi să vă spun o poveste. O poveste care îmbină cele două mari curente religioase, creştinism şi hinduism (aici mă refer inclusiv la budism şi alte religii orientale). La început, nu puteam înţelege cum la creştini este raiul iar la orientali este eliberarea. Ce este aceea eliberare? Cum se face aceasta? Ce este raiul? Cum ajungi acolo? Îmi amintesc de călugărul la care m-am spovedit ultima oară, că îmi spunea dacă nu cumva cred în prostiile alea cu Nirvana. I-am răspuns că nu cred că poate fi adevărat, dar, ca şi călugărul, eram ignorant. Nu ştiam nimic despre asta dar mi-am permis să-mi dau cu părerea. Este, dacă vrei un fel de sport naţional al românilor.
Omul cât este încarnat pe această mică planetă, are mai multe corpuri. Cel mai grosier, şi care se vede, este corpul material. La care se adaugă şi corpul eteric, formând corpul fizic. Apoi are corpul astral, determinat de sentimente, apoi corpul cauzal şi apoi mental. Ultimul, fiind învelit de aceste corpuri este spiritul. Este acea părticică de Dumnezeu. Este cea care este creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. De fapt, noi asta suntem. În esena noastră, pură, asta suntem. Spirit. Aşa trăim neîncarnaţi. Iar toate experienţele din încarnare sunt stocate acolo, în spirit, în noi.
Ansamblul de corpuri de care ne folosim în timpul încarnării pe o anumită planetă, căci este evident că noi, ca spirite pure, nu am putea avea o viaţă în acest sens al cuvântului în care o trăim astăzi, este numit suflet. Sufletul este cel în care sunt înregistrate cauzele acţiunilor pe care le determinăm în această încarnare. Pentru cauzele din altă viaţă informaţiile sunt stocate în spirit, şi determină în actuala încarnare destinul. Deci, în funcţie de acţiunile tale din alte vieţi vei avea un destin în această viaţa. Sau karmă, dacă vreţi. Cu toate că, karma este doar o acţiune. Sufletul se poate pierde parţial atunci când omul încarnat suferă diverse tragedii. De aceea este bine să ne refacem sufletul, căci în acea “gaură” care s-a format din desprinderea, pierderea unei porţiuni de suflet se pot aciua diverse entităţi nonbenefice. Sunt o grămada care “circulă” liber prin spaţiu. Aşadar, după moartea omului, corpul material trece în pământ, acolo unde-i este locul (sau se arde, oricum ar fi, se descompune în elementele primordiale şi implicit în energia din care este alcătuită aşa zisa materie), iar spiritul, învelit de celelalte corpuri, trece prin zona astrală. Trebuie spus că corpul eteric, care intră în alcătuirea corpului fizic, rămâne patruzeci de zile prin apropierea casei lui. După aceea, începe să se dezintegreze. De fapt, dezintegrarea începe timid chiar din ziua inhumării, dar, aşa mai serios, din a patruzecea zi. Revenind, spiritul, învelit de corpurile sale, trece mai întâi prin zona astrală. Aici, sunt mai multe zone, de la negru la alb, cu variante multiple de gri, sau alb mai deschis sau mai închis. Aici, spiritul rămâne pentru o perioadă variabilă de timp.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu