Vreau sa va multumesc tuturor celor ce au citit si mai citesc acest blog. Vreau sa

va multumesc celor care si-au gasit raspunsuri in aceste articole, vreau va sa mutlumesc celor care au avut

cuvinte de lauda dar si celor care m-au blamat intr-un fel sau altul. Vreau sa va multumesc tuturor pentru ca existati!

In cea dea doua carte "Jurnal initiatic", am scris ceva ce se potriveste cu ceea

ce vreau sa exprim acum.

"M-am hotărât să nu mai scriu. Am să închei această cărţulie cât de curând. Ce m-a determinat să nu mai scriu?

Faptul că am tot vorbit de existenţa noastră ca spirite dar nu

și corpuri fi zice. Spiritul este același lucru cu Sinele. Realizarea

Sinelui înseamnă de fapt revelarea Sinelui, revelarea Spiritului,

revelarea a ceea ce ești tu în esenţa ta. Se spune că ego-ul arată ca

niște foi de ceapă ce învelesc Sinele. După ce vei decoji foi după

foi din ego-ul tău vei ajunge la Sine, la Spirit. În momentul în care

vei ajunge să ţi se reveleze Sinele, atunci ești un om fericit, ești

un om realizat. Atunci când vei ajunge să îţi revelezi Sinele ești

un om eliberat, eliberat de lumea asta iluzorie. Asta este partea

practică a ceea ce am spus eu în ultimul timp. Eliberarea de lumea

iluzorie, de Maya, se face practic și nu teoretic. Am înţeles teoria,

dar practica este problema. Până nu voi putea realizea Sinele nu

voi mai scrie".

Asadar, ati aflat ceea ce voiam sa spun de fapt. Inchei acest blog,

pe perioada determinata, pana voi experimenta ceea ce vreau cu

toata fiinta mea sa experimentez. Dupa aceea, voi mai vedea.

Va doresc cale batuta pe lunga experienta a evolutiei.

Namaste!

despre injuraturi

Am observat, mai nou un lucru la oameni. Dracuie. Dracuie cu orice ocazie. Daca face ceva, daca nu face ceva, dracuie pe celalalt, se dracuie pe sine, dracuie copiii lui, dracuie vremea, dracuie orice. De multe ori nu mai pot suporta sa aud atatea dracuieli si le atrag atentia. “Daca spui asa ce se intampla? Nu poti evita acest cuvant?”. “Crezi ca se rezolva ceva sau altfel daca pur si simplu dracui?”.

Dar, ce este de fapt acesta dracuiala si de ce o face atat de multa lume si atat de des?

Ei, ce am sa spun este mai greu de crezut pentru cea mai mare parte din populatie.

Dracuiala este de fapt o invocare a aceluia pe care o face cel ce dracuie. Invocarea inseamna chemare. Asadar, dracuind, chemi acea entitate in jurul tau. Iti dracui copiii, atunci ei vor fi ai lui.  Ii dai lui, ii donezi lui, ii daruiesti lui. Si atunci te mai miri ca te bat sau te injura proprii tai copii. Ce se intampla daca chemi acea entitate malefica in jurul tau? Simplu. Usor, usor, va pune stapanire pe viata ta. Si apoi te miri de ce iti merge prost in viata. Si de ce toti “au ceva” cu tine.

Sta ce sta pe langa tine, un pic la inceput apoi, din ce in ce mai mult. Ii place si tot el te imboldeste sa mai dracui in continuare asa incat sa mai stea pe langa tine. Si stand pe langa tine, el te face in continuare sa il invoci si tot asa un cerc vicios se face pana cand va acapara viata aceluia. Si uite asa viata se va schimba. Apoi, intr-o viata viitoare acela se va naste cu o entitate malefica pe langa el (asta daca nu scapa de ea pana la moarte). Si se gandeste si nu stie de ce are o viata trista si depresiva.

Uite asa se poate schimba viata in rau a unei persoane de la simpla pronuntie a unor cuvinte ce nu trebuiesc nici macar gandite.

Parintele Arsenie Boca spunea: “Oamenii se roaga de Dumnezeu sa le schimbe viata in bine iar Dumnezeu se roaga de oameni sa isi schimbe comportamentul”. Despre asta vorbim!    

Misiunea Divina

Ma gandeam deunazi la misiunea divina.  Multa lume  (ma rog, dintre cei treziti) arata un interes deosebit cu privire la misiunea divina. “Ai aflat ce misiune divina ai ?” m-a intrebat cineva.

Dar care este “treaba” cu misiunea divina? Un spirit atunci cand vine la incarnare are o anumita karma, un anumit destin, mai bine spus. In functie de vietile lui anterioare vine cu un bagaj energoinformational pe care trebuie sa si-l echilibreze. Intr-o masura mai mare sau mai mica. Astfel fiecare dintre noi are o anumita misune divina. Unul are ca misiune sa ingrijeasca in aceasta viata de copii, unul are ca misune divina sa aduca bucurie in randul batranilor, copiilor, sau mai stiu eu ce. In functie de aceasta misiune, unii pot afla si cat mai au de trait pe acesta lume. In mod indirect. Ei, daca ti-ai realizat misiunea divina atunci te poti intoarce. Daca nu, mai stai. Cam asta este cu misiunea divina pe crae trebuie sa o realizezi intr-o anumita incarnare.

Eu insa, cred ca mai exista o misiune divina, pe langa aceea de rezolvat intr-o viata. O misiune divina cu mult mai importanta. Aceea de intoarcere Acasa. Aceea de mantuire, de realizare a Sinelui, de eliberare. In momentul in care te-ai mantuit, misiunea divina pe care trebuiai sa o rezolvi in viata respective nu mai conteaza. Ai realizat misiunea misiunilor. Cea mai importanta misiune . dupa ce te realizezi, dup ace te intorci de unde ai plecat, dup ace te intorci in Dumnezeu, nu mai conteaza nimic. Ai indeplinit misiunea divina pe toate vietile, daca pot spune asa. Asta o consider eu misiunea divina cea mai importanta din cate misiuni divine exista. Ar trebui toti sa ne raportam la acesta misiune divina si nu la cele care nu fac decat sa ne duca la alte si alte reincarnari. Mantuindu-te nu te mai incarnezi si reincarnezi. Nu mai intri in samansara. Te intorci Acasa pentru totdeauna.

ACELASI DUMNEZEU

Asa cum am scris mai inainte in “Actul creatiei”, la inceputuri Dumnezeu  sau Constiinta suprema a ales sa manifeste o parte din El. Manifestarea Lui a fost in mod obligatoriu duala. Forma de unda este intotdeauna duala. Cand Dumnezeu a ales sa devina manifest a creat dualitatea. Ei, acum ajung la ceea ce voiam sa spun. ..

Crestinismul se refera la Dumnezeu manifest. El, crestinismul, se refera la dualitate. El, crestinismul ia in calcul dualitatea. In crestinism este evidentiata lupta dintre bine si rau, o lupta care dureaza de mult spre o finalitate in Apocalipsa. In majoritate, oamenii crestini sunt duali si dogmatici. Asta nu este o critica ci o constatare. Cine sunt eu sa critic?

La un moment dat, dualitatea se va finaliza in non-dualitate prin castigarea binelui in lupta dintre bine si rau. Iisus ne spune ca trebuie sa ne mantuim. Chiar in Biblie ni se spunem sa “fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este”(Matei 5:8). Dar ce inseamna “sa ne mantuim”? Ce inseamna “sa fim desavarsiti”?  Ma gandesc ca asta ar fi finalitatea in viata unui om. Mantuirea, nu? Si atunci, ce inseamna asta?

Parte din religiile indiene se refera la Dumnezeul non –dual.  Evident ca este Acelasi Dummnezeu (oricare ar fi denumirea Lui), dar asa cum am aratat mai devreme El are doua parti(daca pot spune asa): o parte duala, manifesta si o parte non-duala, nemanifesta. Ei, crestinii iau “in calcul” pe Dumnezeu Manifest iar indienii se refera la Cel nemanifest. La CEL CE EXISTA.

Evident ca este vorba de ACELASI DUMNEZEU! Pentru indieni, finalitatea este in Realizarea Sinelui. Dar oare ce este Realizarea Sinelui?

Daca toate religiile importante, mari adica, se refera la acelasi Dumnezeu, oare nu se refera si la aceeasi finalitate?

Mantuirea inseamna de fapt acelasi lucru cu Realizarea Sinelui. Adica, sa te indumnezeiesti. Sa experimentezi in mod constient pe Dumnezeu. In fiecare clipa a ta de traire sa faci voia lui Dumnezeu. Dumnezeu sa vorbeasca prin tine si nu tu. Dumnezeu sa se manifeste prin tine si nu tu. Dumnezeu care este atat in exteriorul tau cat si in interiorul tau. Scanteia divina din tine sa devina manifesta.

Desavarsirea, asa cum scrie in Tripura Rahasya, consta in “intelegerea Sinelui ca fiind deosebit de non-Sine”.

Asadar, religiile propavaduiesc pe acelasi Dumnezeu, indiferent cum este numit El si nu inteleg de ce nu se accepta una pe alta, iar finaliatatea este aceeasi indiferent de cum este numita. Calea de parcurgere in punctual final este diferita, atata tot. Ar trebui sa fie o armonie intre religii si intre adeptii ei. Caci toate spun acelasi lucru. Cum ca TREBUIE sa ne intoarcem Acasa!

Actul creatiei

“La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu”. (Ioan1:1) 
Din Infinit s-a manifestat o infinitezimala parte si a format universurile.

In infinita Lui infinitate, in infinita Lui netulburare, in infinita Lui liniste Dumnezeu a ales sa Se manifeste. Cum?

 O mica parte din El a vibrat. Vibratia determina evident o unda. Unda este duala. Asa cum valurile marii se ridica la suprafata, asa si El a manifestat undele. Dar, valurile sunt doar in aparenta diferite de mare. Asa cum valurile se ridica la suprafata asa exista si in josul valului un gol de apa. Asadar, orice val este dual. Orice unda este duala. Asadar, Dumnezeu a ales sa se manifeste cu dualitate. Prin dualitate.

Valul  ii spune marii: eu sunt mai inalt decat tine, eu sunt diferit de tine. Eu ma manifest, tu nu. Dar cand valul se stinge uita de manifestarea lui si se topeste in mare. Astfel el devine marea. Apoi marea se hotaraste sa manifeste alt val care de asemenea se va crede diferit de marea mama. Dar si acest val se va intoarce acasa dup ace se va fi terminat cu manifestarea lui.

Dumnezeu, in infinitatea lui a ales ca o infima parte din El sa se manifeste. Si prin vibratie (Cuvantul) a determinat unda. Unda duala. Astfel Dumnezeu a lasat loc dualitatii. Dumnezeu cunoaste dualitatea. El a deteminat-o. Dar, depasind-o ajungem acasa in Dumnezeu. Ajungem in nondualitate. In nemanifestare. In starea de beatitudine vesnica. In iubirea neconditionata de absolut  nimic.

Unda de vibratie Aum sau Amin  este  manifestarea lui Dumnezeu. Este ceea ce noi crestinii denumim Duh Sfant.  Manifestarea lui Dumnezeu se numeste Duh Sfant. Duhul Sfant este Dumnezeu (chiar daca numai o parte din El, oricum partea  defineste intregul).

Asa a fost inceputul. Asa a inceput totul.

istorioara

Citesc o carte despre Yogananda, "Esenta realizarii Sinelui". Acolo este o istorioara revelatoare. Am sa o scriu exact asa cum este:
"Stapanul unui elefant avea sase fii, toti orbi.Intr-o zi le-a cerut sa spele elefantul. Cand fratii au terminat treaba au inceput sa discute despre ce tip de animal era elefantul.
<E simplu! a spus unul. Elefantul este constituit din doua oase mari> . Acesta spalase coltii.
<Cum poti spune acest lucru?>a protestat altul. <Elefantul este ca o sfoara groasa>. El spalase trompa.
Al treilea fiu insista in credinta lui ca elefantul era ca doua aripi. Acesta ii spalase urechile.
 Pentru al patrulea fiu, elefantul se asemana cu patru piloni. Acesta ii spalase picioarele.
Cel de-al cincilea fiu spalase partile laterale. descrise astfel elefantul ca un perete care respira.
Iar cel de-al saselea si cel din urma a strigat: <Baieti nu ma puteti prosti! Eu stiu. Experienta mi-a aratat faptul ca elefantul este o bucatica de coarda care atarna in jos din cer>. El ii spalase coada.
Pentru ca fiecare fiu isi exprima propria opinie mai insistent, s-a creat o disputa aprinsa. Dupa ceva vreme, tatal a intrat si i-a auzit strigand unul la altul. Ascultand acest flux inflamat de intoleranta, a strigat razand:<Fiii mei, va certati pentru nimic!>.
<Pentru nimic?>a strigat unul dintre ei.<Fratii mei sunt cu totii mincinosi si au indrazneala sa imi spuna MIE ca sunt asa! >
<Dragii mei copii,> a spus tatal impaciuitor, <fiecare dintre voi a spalat numai o parte din elefant, numai eu l-am vazut in totalitate.El este tot ce fiecare dintre voi spuneti ca este, dar, a adaugat acesta, este mult mai mult decat fiecare dinre voi isi inchipuie>.
Apoi a constinuat sa le descrie cum arata in totalitate animalul. <Vedeti fii mei, a incheiat acesta, toti aveti dreptate - dar, in acelasi timp, gresiti cu totii>.
Acesta este si cazul lui Dumnezeu, a concluzionat Sri Yogananda, cu toate perspectivele Sale luate din religii diferite. Dumnezeu este Unul, dar caile catre El sunt multe. Iar felurile in care El poate fi experimentat si descris sunt nenumarate".

Asta incerc sa spun de atata vreme: ESTE UN SINGUR DUMNEZEU SI CAILE LUI SUNT MULTIPLE!
Nu ar trebui sustinut o singura cale ca fiind singura si unica! Unde este toleranta? Unele religii afirma ca sunt unicele cai de mantuire. ori, nu se poate sa fie asa. Dumnezeu nu apartine ortodoxilor, nici catolicilor, nici hindusilor nici brahmanilor. Dumnezeu apartine oamenilor. indiferent de dogmele lor.

despre lumea de azi

Ma uitam deunazi a o emisiune pe TV despre niste politisti din State care tot prindeau la drogati si I duceau intr-o clinica de dezintoxicare. Si la un moment dat s-au dus chiar sa vorbeasca cu o parte din oamenii care erau internati acolo. Erau oamenii de  varsta a doua-a treia care recunosteau ca au fost dependent de droguri, respectiv alcool. Si unul dintre ei spunea ca a scapat de multa frica de camd a ajuns acolo. Acum, ce se va intampla cu ei cand vor iesi de acolo? De fapt de ce ei nu vor fi decat in extreme de rare cazuri, salvati? Vindecati, reintegrati in societate?

Din pacate, oamenii nu realizeaza ca aceste dependente si apucaturi sunt influente exterioare si nicidecum ceva interior. Intrucat cei mai multi dintre noi nu acceptam ca exista tot felul de influente ale entitatilor ce se gasesc “din plin” printre noi, putem  pe seama unor slabiciuni ale noastre. Si atunci ce este de facut? Caci nu se va rezolva problema asta niciodata. Este ca si cu medicina alopata. Nu vndeca nimic atata timp cat nu realizam ca boala nu este o expresie intamplatoare si de sine statatoare. Poti lua tratament de tensiune, adica hipotensor, pana la adanci batraneti daca tu menti acelasi stil de trai si reactionezi la fel la stimuli externi. La ceea ce ti se intampla. Exista o vorba: “nu este important ce ti se intampla ci cum reactionezi la ceea ce ti se intampla”. Revenind..

Cum se poate regla aceasta situatie?  Simplu. Incercand sa crestem oamenii spiritual. Moral. Cu bun simt. Atnci cand in scloala se va preda adevaratele legi morale, adevaratele istorii, adevaratele realitati,atunci cand in scoala si in familie, evident, vor fi invatati copiii ca exista viata si daca tu nu o vezi sau daca nu este demonstrata stiintific, cand adevarata religie si nu dogmele ne vor fi invatate de catre preoti, atunci lumea va intra pe un fagas bun.

Lumea va realiza ca exista un Dumnezeu, ca exista tot felul de spirite ce ne ajuta sau dimpotriva incearca sa ne impiedice, ca exista tot felul de entitati elementale ce ne pot ajuta la scopul nostru principal din viata traita in incarnare. Atunci cand adevarurile astea vor fi intelese, intr-o prima faza si apoi traite, asa incat sa faca parte din viata noastra, atunci lumea nu va mai avea nevoie de droguri, de alcool, de alte stimulente.

Atunci cand lumea va realiza ca scopul nostru pe acest pamant nu este de a ne satisface nevoile material ci pe acelea spiritual (fara a le neglija in schimb pe acelea materiale), atunci lumea nu va mai fi depresata, cu diverse boli psihice sau cu asa de labili psihic. Nu poti scapa de depresie decat intr-un singur fel. Eliminand entitatea/entitatile care intretin depresia. Daca nu, poti lua buline “cu carul”.

Intotdeauna, ei atunci cand vor pleca din acele centre, unde vointa individuala creste prin diverse mijloace, vor veni si acele entitati care il vor determina pe cel ce tocmai "s-a vindecat" sa se reapuce de acele droguri, indiferent cum se numesc, care vor determina intr-un final acapararea sufletului pentru inca cateva mii de ani. Sau poate sute de mii de ani. 

Asa ca, pana oamenii vor realiza aceste lucruri, ne vom mai chinui un picut, stand in bezna  si intrebandu-ne,  eventual blamand pe unul sau pe altul sau chiar pe Dumnezeu pentru ceea ce vom avea parte in aceasta viata.