2012

Este un subiect ce merită atenţia a noastră a tuturor. De ce 2012? În calendarul maiaş există un început care este majoritar acceptat ca fiind 13 august 3114 Î.H., dar pus sub semnul întrebării de alţii. Sunt mai multe sisteme de calcul a calendarului, respectiv a începutului Calendarului Lung (căci există si un calendar scurt). Cea mai uzitată este cea numită GMT (Goodman Martinez Thomson). Se realizează o corelaţie între calendarul maiaş şi calendarul gregorian. Dar trebuie avut în vedere că gregorianul a fost introdus în anul 1582 D.H.. Aşadar, se extind datele în trecut prin datele calendarului iulian. Marele Ciclu are 5126 de ani.

Un simplu calcul ne arată ca data de sfârşit este 2012. Mai exact 21 decembrie 2012.

În cartea “Profeţiile maya pentru 2012” a lui Gerald Benedict sunt prezentate câteva din profeţiile ce au legatură cu sfârşitul Marelui Ciclu. Toate se bazează pe transformarea  interioară a omului. Într-una dintre ele se spune “...iniţiere în învăţătura cosmică, prin care oamenii vor putea atinge o înaltă stare spirituală, pentru ca ei înşişi să devină Kukulcan”. Trebuie precizat că Kukulcan este Domnul Luminii, ceea ce este Isus pentru creştini.

Acest Mare Ciclu este structurat pe 13 Zile (sau Ceruri), de fapt şapte Zile şi şase Nopţi , o Zi având aproximativ 395 ani. Maişii aveau un calendar ciclic şi nu unul liniar cum este calendarul Gregorian. Şi mai important este că acest calendar al maiaşilor nu este doar astronomic cum este cel Gregorian ci este şi sacru si predictiv. El prezintă datele importante asupra vieţii pe Pamânt. Modificările ce au avut loc în istorie au fost prezise de calendarul mayaş. De exemplu  în cel de-al prin jurul anului 434 D.H.(începutul celui de-al 10 cer sau a cincea noapte) hunul Attila a atacat Europa centrala şi a împins triburile germanice sa prade Roma ceea ce a determinat caderea Imperiului Roman. Trebuie spus că zilele au caracter pozitiv iar nopţile au caracter negativ. Şi exemplele pot continua.

Carl Johan Calleman în cartea sa “Calendarul mayaş şi transformarea conştiinţei” studiază şi ciclurile scurte (tzolkin). De asemenea el este împărţit în şapte Zile si şase Nopţi. Conform acestui calendar, ca şi a celui Aztec, sunt mai multe cicluri de creaţie printre care Ciclul Naţional care a început în anul 3115 Î.H., Ciclul Planetar care a început în anul 1755 D.H., Ciclul Galactic care a început în anul 1999 şi Ciclul Universal care va începe în anul 2011, în februarie. Ceea ce este interesant este că acest ultim Ciclu se va sfârşi tot în anul 2011, mai exact in 28.oct.2011.

Se pare că  transformările vor avea loc la nivel de conştiinţă umană şi vor culmina cu renunţarea la conştiinţa duală, caracteristică Ciclului Galactic, în care ne aflăm încă.

Va fi ciclul în care omul va atinge Iluminarea. Va domni pacea interioară şi iubirea. Schimbările ce vor avea loc vor fi interioare şi mai puţin importante exterioare. Din 2011 până în 2012 este posibil ca oamenii să caute modalităţi de adaptare la noua Conştiinţă cosmică. Acesta este sfârşitul ciclurilor. Nouă cicluri de toate şi atât. Ce va urma după 2012 dacă va începe un nou şir de cicluri sau nu va mai începe nimic, vom afla în curând.

despre bine si rau...

Astazi mi-am propus sa scriu despre un subiect care inca ma chinuie. Despre aparitia raului. Am atins acest subiect de mai multe ori in cartea mea, "Jurnalul cautarii de sine" si inca nu am ajuns la o teorie stabila. Intentionez sa mai abordez acest subiect pe blog, dar, vreau sa spun de la inceput ca nu va fi cumva o abordare consecutiva ci va fi atunci cand voi considera eu ca va trebui scris. Asadar...
Cum s-a nascut raul?
La nivelul lui Dumnezeu Creatorul, raul nu exista, n-a existat si nici nu va exista. El este doar o experienta.
La nivelul lui Isus si mai jos, raul exista. Cum? Chiar si acolo exista dualitatea. Caci Isus este un spirit predominant masculin, dar tot in acest fel exista si Maica Domnului care este un spirit feminin. Asta inseamna ca exista dualitate. Mai jos, la nivel de arhangheli, ingeri, exista de asemenea. Ce sa mai spunem la nivel de oameni... Daca la nivel de ingeri, arhagheli, exista rau dar fiind opusul lor, la nivel de oameni exista raul in interiorul strucurii lui. Dualitatea la nivel de ingeri este externa, daca ii pot spune asa, iar la nivel de oameni este interna.
As vrea sa expun o intamplare personala despre acest subiect. Eram la volanul masinii unui prieten apropiindu-ne de oras. La un moment dat am incercat sa depasesc un TIR, o masina foarte lunga. Intrand in depasire soferul acelei masini a accelerat asa incat eu nu mai reuseam sa trec de el. La un moment dat, eu fiind pe contrasens, apare o alta masina din fata. Acela, din fata mea a incercat sa ma atentioneze, dar neavand unde sa ma duc am ramas pe contrasens. Asa ca, cel din fata mea a incetinit si a tras pe dreapta. Dupa ceva timp am reusit sa depasesc masina TIR. A trecut acest eveniment si ma gandeam daca dupa ce l-am depasit as fi pus semnal de avarie. Un semal neutru. Ce ar fi inteles cei doi soferi din acest semnal?  Soferul care a incercat sa evite acidentul ar fi inteles un semnal de multumire din partea mea, cel cu TIR-ul ar fi inteles ca l-am injurat. Cum, acelasi semnal este inteles diferit de doi oameni? Raspunsul ar fi ca este inteles in fuctie chiar de structura interioara a fiecaruia. Cel ce este bun la suflet si incearca sa ajute semenii va intelege dupa sufletul lui. Adica ca i-am multumit. Cel care este hain la suflet si inrcearca sa faca rau in jur si semenilor lui va intelege dupa sufletul lui. Adica injuraturi. Caci se simtea cumva cu "musca pe caciula". Stia ca a incercat sa faca ceva rau, ceva ce nu este in armonie cu mediul inconjurator si cu Dumnezeu si prin urmare de la un semnal neutru intelege ceea ce structura lui interioara decripteaza. Raul. Constiinta lui fiind inferioara nu poate accepta lucruri bune. Fiind asa pare ca unii sunt condamnati sa ramana rai. Ei bine nu este asa. Caci oamenii au liber arbitru. Asa ca trebuie sa si vrei. Caci daca structura lui interioara cere dar omul nu face nimic in sensul asta atunci partea lui de vina este ca nu vrea sa accelereze procesul de evolutie. Caci de evoluat oricum toti evoluam, pana la urma. Depinde doar de timpul necesar.
Exista doua categorii de oameni care fac rau. Prima, oamenii care fac rau altora, dar acea actiune care determina raul unuia determina binele lui propriu. Acesta este un proces reversibil, se poate schimba. mai are o sansa. A doua categorie, este cel ce face rau din simpla placere. Dar despre asta alta data....     

despre orgoliu

pana deunazi, credeam ca exista doua feluri de orgoliu:
unul, majoritar, negativ si unul, minoritar, pozitiv. pe ce imi argumentam afirmatia de mai sus?
Credeam (si inca mai cred) orgoliul este apanajul oamenilor mai putin cultivati, oamenilor ignoranti, oamenilor ce cred ca li se cuvine orisice. in schimb, orgoliul pozitiv il consideram a fi cel caracteristic oamenilor foarte cultivati, foarte destepti, cei care au ajuns la un nivel de cultura greu de egalat.
Toata aceasta teorie, cu toate ca nu mi se potrivea in totalitate, am acceptat-o din cauza unei "viziuni" ce am avut-o in timpul unei meditatii. In acea meditatie mi-a aparut in fata Arhanghelul Mihail. Nestiind cine este si nefiind sigur pe mine, cu toate ca in adancul sufletului meu stiam, am intrebat pe cineva, ce era pe langa mine, cine ar putea fi acest Arhanghel. La randul lui, acesta mi-a adresat o intrebare: "cum era?" iar eu i-am raspuns: "impunator, parca ma sfida, parca era orgolios". Din acel moment m-am gandit in ignoranta mea ca si structurile superioare pot fi orgolioase.
Dar, acum am aflat ca nu este deloc asa.
De fapt de ce am inteles astfel lucrurile? raspunsul l-am aflat ieri, in discutia pe care am avut-o cu un spirit luminat. Doua probleme sunt de atins aici, acum. Prima dintre ele, ar fi ca noi percepem un lucru in functie de cum suntem noi. In principiu, lucrurile ce se intampla, sunt cumva impartiale, dar si pentru ca noi le facem si le artagem(dar despre asta, altadata!). Ceea ce noi percepem este in functie de "structura" noastra. Adica, daca suntem rai, orgoliosi, vanitosi, vom percepe un lucru oarecare ca pe un lucru rau. daca suntem buni, iubitori, sufletisti, lucrurile pe care le vom percepe vor fi, din contra, bune, placute omului si sufletului. sper ca m-am facut inteles. A doua problema de abordat ar fi ca nici macar nu am stiut sa ma exprim, atunci cand am fost intrebat despre "viziunea" mea. In loc de "senzatia de superioritate, de orgoliu", era mai corect sa spun, ca era o "senzatie de fermitate, de siguranta". Si asa mi s-a parut ca este mai corect!  Sunt cam similare si totusi atat de diferite...
Revenind la orgoliu, acum cred ca nu mai exista decat un singur tip: cel rau. nu exista orgoliu bun. Orgoliul nu te lasa sa fii bun, intelept, empatic, nu te lasa sa te elevezi spiritual. Cum imi place mie sa spun, "nu cresti spiritual". Ori asta este sensul existentei noastre...