despre constiinta.

Răspunsul la o întrebare ce mă frământa de mai mult timp,   l-am  găsit la cineva mai luminat decât mine.

Mă interesa cum se poate face să ridici nivelul de conştiinţă al unui om, căci mi-ar plăcea să pot determina creşterea evoluţiei spirituale la oameni, sau să o influenţez (asta cu determinatul sună a orgoliu, nu?). Pentru că evoluând spiritual începi să vezi adevărata viaţă. Şi pentru că merită. Am întrebat în dreapta şi în stânga, dar nu am aflat răspunsul. Mi se ofereau răspunsuri, dar nu mi se potriveau. Nu înseamnă că acele răspunsuri nu erau bune, ci pur şi simplu nu le-am putut asimila la momentul respectiv. Şi nici la momentul acesta. Poate vreodată...cine ştie...

Am fost la un seminar unde era invitat remarcabilul profesor universitar Constantin Dulcan, autorul celebrei “Inteligenţa materiei”, şi l-am întrebat acelaş lucru. Mi-a dat un răspuns la care nu mă aşteptam dar pe care l-am apreciat foarte mult.  “mi-am pus şi eu această problemă de multe ori” mi-a răspuns “şi nu i-am aflat răspunsul”. Răspuns sincer, şi e mare lucru să recunoşti că nu ştii în faţa unui număr mare de oameni. Trebuie să ai o calitate superioară.

La un moment dat am ajuns la o iniţiere de Inforeiki, şi cea care m-a iniţiat mi-a oferit răspunsul: nu poţi creşte nivelul conştiinţei individuale. Singurul lucru pe care îl poţi face este să ajuţi la creşterea egregorului. Crescând egregorul, sau conştiinţa colectivă, poţi ajuta şi pe alţii să crească. Fiecare adunare de oameni cu anumite caracteristici are un egregor. O familie are un egregor, o ţară are un egregor. Ştiţi că românii sunt recunoscuţi peste tot. A, ăsta e român! Nu-i aşa?

Aşadar, prin preocupările noastre spirituale determinăm uşor, uşor, un nivel ridicat al egregorului ţării noastre ce va determina, la un moment dat, creşterea nivelului spiritual al altor oameni din România. Din păcate, la nivel individual nu se poate creşte conştiinţa din exterior (dacă pot spune aşa). Adică, nu pot ajuta pe cineva anume să crească spiritual. Căci o conştiinţă dacă este joasă, nu poate concepe ca aceste lucruri ca fiind demne de luat în seamă. Şi atunci nu ai cum să convingi o conştiinţă joasă să citească o carte ce merită citită sau să participe la o iniţiere.

Doar prin preocupări spirituale putem ajuta pe ceilalţi care sunt mai tineri decât noi sau au fost mai leneşi în vieţile lor. Aşa încât să trăiască şi ei adevărata viaţă!

cate ceva despre eliberare...

continuare

 Dacă stă la întuneric, de obicei perioada este mai mare, şi asta este în funcţie de sentimentele pe care le-a avut în timpul vieţii. Ne reamintim că acest corp astral este determinat de sentimente.dacă au fost sentimente de avariie, egoiste, de ură faţă de semeni, atunci, evident va sta întro zonă întunecată. Unde, trebuie spus că pe lângă întunericul de necuprins există şi alte spirite ce au nutrit aceleaşi sentimente ca şi tine. Dacă este întro zonă albă, perioada este mai mică. Aici ajungi dacă ai avut sentimente nobile de bunătate de iubire faţă de semeni, de într-ajutorare şi altele asemenea. După o anumită perioadă variabilă de timp (trebuie avut în vedere că acolo timpul nu există ci este o caracteristică a încarnării) spiritul se dezbară de corpul astral şi ajunge în zona mentală. Aici, dacă spiritul a fost în zona întunecată, începe să devină inconştient. Adică, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dacă merităm Îl simim, dacă nu, dormim. Dacă spiritul este din zona albă, atunci el stă o perioadă în această zonă, mai “curată” în care spiritele rele nu mai sunt active. Iar perioada de timp cât “staţionează” spiritul aici este şi în funcţie de cât de tare şi-a dezvorlat în timpul încarnării, corpul mental. Dar este obligatoriu să ajungă toate. Dumnezeu ne atrage pe toţi la El, căci toi suntem copii Lui, şi răi şi buni. Din păcate unii sunt mai ignoranţi. De aceea nu sunt de accord cu ce propovădiueşte creştinismul cu privire la faptul că diavolul trebuie urât. Nimeni nu trebuie urât. A urâ este un sentiment diavolesc şi nu dumnezeiesc. După o perioadă variabilă de timp, spiritul se dezbracă şi de corpul mental şi ajunge în zona cauzală. După această zonă, unde va sta iar o perioadă variabilă de timp şi în care spiritul va fi sau nu treaz, percepând din ce în ce mai bine Iubirea Necondiţionată a lui Dumnezeu, ( practic de pe aici începe Raiul, dar şi în zona mentală se percepe Pacea şi Iubirea lui Dumnezeu ) spiritul va ajuge la finalul “călătoriei” sale. Trebuie menţionat că şi în această zonă, unele spirite cor fi adormite, chiar mmai multe decât zona precedentă. Cu cât urci mai mult, cu atât spiritele care vor fi treze, conştiente, vor fi mai puţine, în funcţie de cum şi-au dezvoltat (sau au fost) aceste corpuri (cum şi-au ghidat viaţa, după ce principii) în viaţa respectivă. Adică, cu cât eşti mai ignorant în această viaţă, cu atât vei fi mai adormit în cealaltă, dar după ce vei sta suficient de mult pentru a-ţi fi plătite toate acţiunile pe care le-a determinat. Şi plata nu se face complet, dar îndeajuns. Revenind…

După zona cauzală, spiritul rămâne liber în Dumnezeu. Acolo este desăvârşirea. Dacă ai reuşit să ajungi acolo conştient, atunci eşti desăvârşit. Ne mai eşti obligat să te încarnezi, putând însă să o faci, dacă vei vrea să îndrumi oameni, populaţii către calea cea bună. Să te încarnezi ca Învăţător.

Cam ăsta este traseul pe care îl facem cu toţii de atâta vreme şi de atâtea ori.

Acum, la orientali, omul prin diverse învăături, în funcţie şi de nivelul lui de conştiinţă, poate să facă în aşa fel încât atunci când va trebui să plece din această viaţă, să treacă fulgerător prin aceste trepte, vămi (cum se spune în popor) şi să ajungă direct în Dumnezeu. Aceasta este desăvârsirea, atingerea Nirvanei, realizarea Sinelui, sau cum vreţi să o numiţi. Este de fapt o scurtătură la miloanele de încranări ce ar mai trebui făcute pentru a ajunge acolo. Acolo la Dumnezeu. Acolo de unde am plecat. Şi unde Dumnezeu, in iubirea Lui nemărginită, ne atrage pe toţi, aşa cu o colşcă îşi cheamă puii de fiecare dată. Toţi suntem fii lui Dumnezeu, doar unii o realizăm. Dar, cu răbdare, şi ignoranţa celor mulţi va trece, şi vor realiza şi ei acelaşi lucru. Şi noi am fost ignoranţi şi alţii au fost binevoitori cu noi. Este doar o treaptă ce trebuie urcată, fie că realizăm asta sau nu. Nu în viaţa asta, poate în următoarea. Nu în următoarea, poate în următoarea şi tot aşa. Dumnezeu are la dispoziţie eternitatea. Ne aşteaptă. De-abia atunci când vom ajunge acolo vom realiza cât de ignoranţi am fost să nu ne grăbim întoarcerea Acasă.