Universul luminos

In anul 2009, doi cercetători americani au gasit şi demonstrat culoarea Universului. Au studiat o distanţă de câteva miliarde de ani lumină ce au cuprins aproximativ două sute de mii de galaxii. Au combinat spectrul luminii emise de aceste galaxii din spaţiul propus pentru studiu. Şi au obţinut  culoarea dominantă de bej. Da, Universul nostru este deschis la culoare. Este o nuanţă de bej care a fost botezată “lapte cosmic”. Cam un lapte cu cacao. Dar mai mult lapte, mai puţină cacao.

Deci Universul are culoarea foarte apropiată de alb. Noi vedem, într-adevăr negru când ne uităm în sus, dar dacă am ieşi în spaţiu, am trece de atmosferă, lumina universului într-o proporţie mare ar fi vizibilă. De aceea, în anii ` 70, când astronauţii americani au ieşit în spaţiu au spus că Universul este cam cu două zeci la sută mai luminos decât se vede. Şi au fost foarte surprinşi de acest lucru. Căci ei se asteptau să fie întuneric.

Revenind la americanii noştrii..

Cei doi au aflat care este culoarea dominantă a Universului în urma studierii spectrului cosmic de culori, culori pe care le-au amestecat astfel încât să fie vizibile în spectrul luminii perceput de ochiul uman. De aceea astronauţilor li s-a părut că Universul este doar cu 20 la sută mai luminos. Căci nu toată lumina este în spectrul vizibil.

Acum, două sute de mii de galaxii nu cred că sunt reprezentative pentru Univers, căci sunt calculate a fi câteva miliarde de galaxii în acest Univers, pe care oamenii de stiinţă îl consideră a fi tridimensional. Şi lumina este percepută numai pe distanţa a câteva miliarde de ani lumină. Sa nu fiu greşit înţeles cu siguranţă miliarde de ani lumină si sute de mii de galaxii este foarte mult raportat la materialismul planetei. Raportat la un om. Raportat la noi. Închipuiţi-vă că un an lumină este distanţa parcursă de lumină într-un an. Şi, gândindu-ne la viteza luminii , de 300.000 de kilometri pe secundă, un an lumină ar însemna aproximativ 9,5  mii de miliarde de kilometri. Oricum nouă ne este greu să ne gândim la o asemenea distanţă, avănd în vedere că lungimea ecuatorului este de aproximativ 40.000 de kilometri, iar distanţa de la Pământ la Soare este de aproximativ 149. de milioane de kilometri.

Revenind la cercetătorii noştrii…

Distanţa de miliarde de ani lumină şi sute de mii de galaxii este evident foarte mare şi cumva reprezentativă (prin prisma a ceea ce am prezentat mai sus). Dar, având în vedere că Universul este infinit, că sunt mult mai multe dimensiuni decât trei (dar nu este încă demonstrat de ştiinţa de astăzi), avem de-a face cu ceva cu mult mai mare decât ne putem imagina. Şi de aceea cred că la nivelul întregului Univers, lumina este mult mai multă. Şi aici este vorba numai de lumina fizică!! Dacă am mai spune şi de lumina spirituală! De cealaltă Lumină..

Mă bucur că s-a demonstrat ceva ce spiritualiştii ştiau de mult. Că suntem înconjuraţi de lumină! 

Postul

Mâine începe postul. Este o stare de exaltare, de smerenie, de bucurie sufletească. Este, cred, o stare de bucurie a spiritului. O stare de bucurie a ta. Căci, tu nu eşti corpul fizic ce-l vezi în oglindă. Tu eşti spirit. Tu eşti veşnic. Tu eşti parte din dumnezeire. Te foloseşti de corpul ăsta cât stai pe pământ. După ce nu mai ai nevoie de el, îl arunci. Sau, dacă n-ai grijă de el, te lasă el pe tine. Dar te întorci iar şi iar... 

Dar, ce înseamnă de fapt postul? Ce spune biserica şi ce ar trebui să spună? La ce foloseşte postirea?

În primul rând, postul înseamnă înfrânare. De la ce? Şi de ce? Se posteşte de la produse animale. Îţi interzici mâncarea de produse de origine animală, alool, tutun. Asta la exterior. Iar la interior, îţi interzici gandurile negative, răutăcioase la adresa ta sau altora, înjurăturile şi altele asemenea.  De ce să ţii post? Pentru că în timpul postului se întâmplă două lucruri.

Unul, de natură exterioară, de purificare a trupului. Căci carnea şi produsele din carne, nemaivorbind de salamuri sau parizeruri (care pe lângă o fărâmă din carne, au numai chimicale, poporţia fiind de 3-5% pentru carne şi 95-97% pentru cu totul altceva, altele decât carnea) sunt cele care conţin cele mai multe toxine. Şi aşa, nemaiutilizând produsele care conţin reziduri toxice corpul elimină pe cele pe care le are, iar la un moment dat devine mai pur. Se detoxifiază.

Al doilea, de natură spirituală, de umilire a trupului şi de înălţare a spiritului (cine se simte deja ofuscat la citirea acestor rânduri, înseamnă că are o problemă cu mândria).

Dacă privezi corpul fizic de mâncare, de băutură, de tutun şi de gânduri necurate atunci pe lângă detoxifiere vei avea şi un efect, de asemenea foarte benefic, de spiritualizare.

Biserica spune că trebuie să ţii post. Să te înfrânezi de la “cele necuviincioase”. Dar de ce, nu spune. Vă spun eu. Pentru că astfe poţi creşte spiritual. Pentru că astfel, îţi aduci aminte de ce ai venit pe pământ. Pentru că astfel iţi aduci aminte cine eşti. Şi aducându-ţi aminte cine eşti, ştii că te reîncarnezi. Iar biserica nu acceptă, din păcate, acest lucru. Dacă ar accepta, uşor, uşor, viaţa ar fi înţeleasă cu totul atfel. Şi ne-ar fi mai bine. Oricum timpurile astea sunt aproape...

Postirea  se face atât la nivel spiritual cât şi la nivel fizic. Nu e nici una mai importantă, amândouă sunt la fel de importante. Se îmbină. Nici nu le poţi delimita net. Biserica spune că nu trebuie să te lauzi când ţii post, să nu spui. Totul trebuie să se întâmple numai cu tine. şi în tine. Eu spun că poţi spune că ţii post. Cu condiţia ca postul pe care îl începi să fie unul sincer. Atunci când începi un post doar aşa că “dă bine”, atunci nu faci decât să te păcăleşti pe tine. Poţi păcăli pe alţii, dar la ce foloseşte? Pentru genul ăsta de oameni spune biserica să nu te “făleşti”. Eu spun că, oricum este o aberaţie să ţii un post doar să te admire unul sau altul. Nu este în firea lucrurilor. Nu are nici o logică. Nu este normal. Nu Îl poţi păcăli pe Dumnezeu! Nu te poţi păcăli pe tine însuţi!

 Marea majoritate a  oamenilor considera postul un chin. Ce chinuială, oameni buni? Şi chiar dacă te chinui un pic, plata este înzecită. Oare un om, pe planeta asta nu trebuie să se chinuie deloc? Dacă ne gândim că ne ducem la scoală şi învăţăm să scriem, este o chinuială, nu? Dacă nun e-am chinui, ce s-ar întâmpla? Am rămâne analfabeţi. Mai departe, termini cum termini o scoală, în funcţie de strădania ta, sau de chinuiala ta, şi te măriţi sau te însori. Nu este tot o chinuială? Te poţi mărita cu un bogat, dar vă spun că acele “fufe” au o mare chinuială sufletească. Toată lumea, la un moment dat, indiferent de câţi bani va avea se va chinui. Când vei muri, tot te vei chinui. Şi după aceea şi mai mult. Căci nu te-ai “chinuit” pentru a-ţi aranja şi cealaltă viaţă. Sau următoarea.

Prin post creşte voinţa. Este un exerciţiu bun de creştere a voinţei. Iar odată cu creşterea voinţei devii mai puternic. Oare nu este bine să fii mai puternic? Nu trebuie să faci un sacrificiu atunci când vrei să obţii o calitate? Cum să le primşti, sau cum să le dobândeşti, dacă nu încerci? Stând în pat sau în baruri? Nu. Dacă vrei să câştigi o cursă, trebuie să te înscrii şi să participi. Trebuie să alergi, dacă vrei să câştigi crosul. Căci nu va veni nimeni să îţi dea diploma  de câştigător dacă tu nu participi.

Cam atât pentru acum. Restul, poate mai târziu.