"Fiţi, dar, voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este".


Matei 5:48

duminică, 30 ianuarie 2011

despre Cer si anticer

Mă uitam aseară la televizor, de fapt mai bine spus am încercat să mă uit aseară la televizor...numai filme cu îngeri ai întunericului. Rămâi surprins la ce se uită lumea.
Aş vrea să spun câte ceva despre ceea ce am văzut. În realitatea nostră, chiar dacă pecepem sau nu, există mai multe Ceruri. Există zece Ceruri şi un anticer. Să fiu mai explicit...
În primul Cer, există Îngeri. Sunt oamenii ce au evoluat când Pământul era în stadiu de lună.
În al doilea Cer există Arhangheli. Sunt Îngerii evoluaţi la cerul superior lor.
În al treilea Cer există Arhaii. Sunt Arhangheli evoluaţi la cerul superior.
Şi tot aşa cu Stăpâniri, Domnii, Puteri, cu Serafimi cu Heruvimi sau Tronuri.
În paranteză fie spus că există şi pentru evoluţia oamenilor există zece “ceruri”, sau etape de evoluţie. Şi omul evoluează de la cerul doi la cerul trei, la cerul patru şi, tot aşa până la cerul nouă. La al zecelea cer eşti Înger. Şi apoi îţi începi evoluţia în ceruri şi nu mai eşti obligat să te reîncarnezi. Aşa se poate explica de ce oamenii au niveluri de Conştiinţă diferite. Conştiinţă ce nu are legătură cu inteligenţa. O repet! Inteligenţa este expresia vieţii actuale, iar Conştiinţa este expresia tuturor vieţilor de până acum. Este expresia evoluţiei spiritului în toate vieţile lui. În toate încarnările lui. Şi reîncarnările lui. Şi reîncarnările lui… De aceea inteligenţa nu are nicio legătură cu Conştiinţa.
Nivelul de Conştiinţă corespunde cerului în care te afli. Cu cât nivelul Conştiinţei este mai înalt, cu atât cerul în care te afli este mai sus. Şi prin urmare evoluţia ta se apropie de sfârşit. Mă rog, evoluţia de pe Pământ. Ajungând la stadiu de Înger, începi un alt “capitol” al evoluţiei tale.
Voiam să spun de ceruri şi de anticer. După cum vedeţi există multe fiinţe evoluate. Pe multe trepte. La anticer este simplu. Există la stadiu de îngeri. Aşa numitele  fiinţe ale întunericului sunt la stadiu de îngeri. Aşa că puterile lor sunt limitate. Adică sunt mai mari decât a oamenilor, căci sunt mai evoluaţi decât oamenii, excepţie făcând Îngerii ce s-au încarnat pe Pământ la voia lor, pentru a ajuta la evoluţia omenirii. Dar, peste Îngeri există Arhangheli, Arhai, Stăpâniri, Heruvimi, Serafimi, şi mulţi alţii ce au puteri cu mult peste ai acestor îngeri ai întunericului. De aceea mă întreb de fiecare dată şi mă minunez în acelaşi timp, de ce L-o fi ispitit diavolul pe Iisus în pustie. Căci distanţa dintre puterile lor şi înţelegerile lor este aşa de mare, încât nici nu ma miră ca Iisus a rezistat tentaţiei. De fapt această tentaţie nu avea sorţi de izbândă dinainte de a începe. A fost absolut inutilă.
În concluzie fie spus că răul şi-a oprit evoluţia, dar iubirea şi-o continuă. La nesfârşit.

joi, 20 ianuarie 2011

Lumea nevazuta

Mereu auzeam o expresie despre cât de mică este lumea ce poate fi explicată stiinţific şi cât de mare este cealaltă. Dar nu înţelesesem niciodată cu adevărat.... În momentul în care înţelegi cu adevărat, simţi că te trezeşti cumva, simţi un sentiment caracteristic, unic. Nu stiu cu ce să-l compar. Oarecum cu teama, dar nu este teamă... este realizarea, este perceperea lumii ce te înconjoară. Şi îţi dai seama cât de ignorant erai până în acel moment. Ştiai că există şi alte lumi, dar nu realizai asta în adâncul tău... e complicat de explicat... 
Există două feluri de oameni. Prima categorie este cea care nu crede nimic decât dacă vede. Sunt multe de discutat aici. Văzul este doar unul din cele cinci simţuri pe care le avem (ştiinţific). Dar dacă ne-am fi născut toţi orbi, n-ar mai fi existat nimic? Pentru cei orbi oare Soarele există? Pentru noi toţi oare alte galaxii există? Căci nu le-au văzut nimeni. Sau doar o foarte mică parte dintre oameni. Şi poate nici nu le-au văzut în mod direct. Poate doar le-au dedus existenţa. Mă rog pe unele le-au văzut, cu siguranţă. Cele de aproape, din jurul galaxiei noastre. Căci există fotografii. Dar, de ce să-i credem? Poate ne mint. Poate nu există decât câteva galaxii, şi atât. Căci restul nu se văd în mod direct.
Quarcii or exista? Căci câţi dintre pământeni i-au văzut? Poate este o conspiraţie a unora să ne facă să credem că există. Şi de fapt ei să nu existe... să ne facă să CREDEM... Îngerii or exita? Păi, I-a văzut cineva? Şi, dacă i-a văzut, cine i-a văzut? Este de încredere? Nu cumva o fi vreun şarlatan? Este cumva vreun fizician renumit, să-l putem crede? Căci dacă este vreun „suflet amărât, este el demn de încredere?
A doua categorie de oameni este cei care cred şi fără să vadă. Eu cred că această categorie de oameni este mai aproape de Adevăr. Aerul, nu-l văd, dar cred că există. Nici oxigenul din aer nu-l văd, dar cred că există. Cu toate că, sunt sigur că l-au văzut foarte puţini dintre oameni. Rudolf Steiner spunea în cartea sa „Ierarhiile spiritualeurmătoarele: “De fapt noi suntem înconjuraţi tot timpul de evenimente spirituale şi de entităţi spirituale.Tot ceea ce se petrece din punct de vedere material nu este decât expresia unor realităţi spirituale, şi toate lucrurile care ne întâmpină sub formă materială sunt numai învelişul exterior al unor entităţi spirituale”.
Spirite există. Sunt studii întregi legate de ele. Şi filmuleţe prin care le poate vedea toată lumea. Dar, este într-adevăr adevărat? Dacă sunt falsuri? Cel care a văzut spiritele este cumva vreun profesor universitar, demn de încredere, sau este vreun tercea-bercea, un oarecare...
Arhangheli există. Chiar eu însumi l-am văzut pe Arhanghelul Mihail. Dar, nu o fi fost vreo închipuire?
Isus există. A existat în istorie. Sau nu…Chiar o fi zis şi o fi făcut toate acele ce le scrie prin Biblie?  Sau or fi doar chestii scrise să ne bulverseze minţile şi să ne poate conduce biserica!
Dumnezeu există. L-a văzut cineva? Sau nu există...
Vă spun că în fiecare zi Îl vedeţi pe Dumnezeu, dar nu vă daţi seama! Universul şi vidul există printre noi şi în noi, dar nu vă daţi seama. Îngerii, Arhanghelii, spirite de lumină, toate există printre noi, dar nu ne dăm seama.
Întocmai aşa cum pentru  un elev de clasa a II a nu există chimie, fizică atomică, sau matematici superioare, tot aşa, pentru stadiul unora de evoluţie, nu există Îngeri, Arhangheli, Serafimi, Heruvimi...
Deocamdată...

miercuri, 12 ianuarie 2011

Compasiunea

Astăzi am simţit, în sfârşit, Compasiunea! Am tot încercat să îmi explic ce este Compasiunea. Am tot citit, dar nu pot spune că am înţeles-o până astăzi. Tot încearcă diverşi oameni să o definească, dar tot nu o simţi. Astăzi, în sfârşit, am simţit-o. N-am să încerc să spun ce am simţit, ci doar că este un sentiment extraordinar, un sentiment înălţător! Ma bucur nespus că am avut, sau că mi s-a dat ocazia să simt acest sentiment. 
Dar, cum s-a întâmplat...
Noi toţi suntem Unul. Dumnezeu este Tot ce ne înconjoară. Noi suntem Tot. Noi suntem aceeiaşi. Nu există nici o diferenţă între noi, oameni, noi animale, noi vegetale. Tot ce are viaţă suntem Aceeiaşi. Nu este nici o diferenţă. Toţi suntem Unul.
Este o teorie cum că există o singură particulă care, în anumite condiţii, se depasează cu viteză infinită şi determină manifestări diverse. Mai explicit... o particulă care se deplasează cu viteză infinită între două puncte nu este percepută ca o singură particulă, ci ca două sau mai multe particule care staţionează în punctele respective. Închipuiţi-vă, mergând pe stradă, că absolut totul este alcătuit dintr-o singură particulă, acea particulă din care sunteţi alcătuiţi şi voi. Tot, dar absolut Tot este alcătuit dintr-o singură particulă ce se mişcă cu viteze cu mult mai mari decât viteza luminii, practic cu viteze infinite, după traectorii bine definite, ce stabilesc  geometria sacră. Tot ceea ce există este format dintr-o singură particulă. Practic nu există trecut, prezent  şi viitor, ci doar ACUM.(voi reveni cu această problemă).
Privind lumea astfel vei vedea că tu eşti acelaşi cu cel care trece pe lângă tine, că tu eşti acel copac, că te identifici cu Totul! De-abia atunci apare Compasiunea. De-abia atunci apare acest sentiment de frăţie, de dragoste, de iubire necondiţionată faţă de Tot Ceea ce Este. 
Asta este de fapt Compasiunea. Minunat sentiment. Multumesc căci mi s-a permis trăirea acesteia!
 Gata. Pa.