Vreau sa va multumesc tuturor celor ce au citit si mai citesc acest blog. Vreau sa

va multumesc celor care si-au gasit raspunsuri in aceste articole, vreau va sa mutlumesc celor care au avut

cuvinte de lauda dar si celor care m-au blamat intr-un fel sau altul. Vreau sa va multumesc tuturor pentru ca existati!

In cea dea doua carte "Jurnal initiatic", am scris ceva ce se potriveste cu ceea

ce vreau sa exprim acum.

"M-am hotărât să nu mai scriu. Am să închei această cărţulie cât de curând. Ce m-a determinat să nu mai scriu?

Faptul că am tot vorbit de existenţa noastră ca spirite dar nu

și corpuri fi zice. Spiritul este același lucru cu Sinele. Realizarea

Sinelui înseamnă de fapt revelarea Sinelui, revelarea Spiritului,

revelarea a ceea ce ești tu în esenţa ta. Se spune că ego-ul arată ca

niște foi de ceapă ce învelesc Sinele. După ce vei decoji foi după

foi din ego-ul tău vei ajunge la Sine, la Spirit. În momentul în care

vei ajunge să ţi se reveleze Sinele, atunci ești un om fericit, ești

un om realizat. Atunci când vei ajunge să îţi revelezi Sinele ești

un om eliberat, eliberat de lumea asta iluzorie. Asta este partea

practică a ceea ce am spus eu în ultimul timp. Eliberarea de lumea

iluzorie, de Maya, se face practic și nu teoretic. Am înţeles teoria,

dar practica este problema. Până nu voi putea realizea Sinele nu

voi mai scrie".

Asadar, ati aflat ceea ce voiam sa spun de fapt. Inchei acest blog,

pe perioada determinata, pana voi experimenta ceea ce vreau cu

toata fiinta mea sa experimentez. Dupa aceea, voi mai vedea.

Va doresc cale batuta pe lunga experienta a evolutiei.

Namaste!

despre injuraturi

Am observat, mai nou un lucru la oameni. Dracuie. Dracuie cu orice ocazie. Daca face ceva, daca nu face ceva, dracuie pe celalalt, se dracuie pe sine, dracuie copiii lui, dracuie vremea, dracuie orice. De multe ori nu mai pot suporta sa aud atatea dracuieli si le atrag atentia. “Daca spui asa ce se intampla? Nu poti evita acest cuvant?”. “Crezi ca se rezolva ceva sau altfel daca pur si simplu dracui?”.

Dar, ce este de fapt acesta dracuiala si de ce o face atat de multa lume si atat de des?

Ei, ce am sa spun este mai greu de crezut pentru cea mai mare parte din populatie.

Dracuiala este de fapt o invocare a aceluia pe care o face cel ce dracuie. Invocarea inseamna chemare. Asadar, dracuind, chemi acea entitate in jurul tau. Iti dracui copiii, atunci ei vor fi ai lui.  Ii dai lui, ii donezi lui, ii daruiesti lui. Si atunci te mai miri ca te bat sau te injura proprii tai copii. Ce se intampla daca chemi acea entitate malefica in jurul tau? Simplu. Usor, usor, va pune stapanire pe viata ta. Si apoi te miri de ce iti merge prost in viata. Si de ce toti “au ceva” cu tine.

Sta ce sta pe langa tine, un pic la inceput apoi, din ce in ce mai mult. Ii place si tot el te imboldeste sa mai dracui in continuare asa incat sa mai stea pe langa tine. Si stand pe langa tine, el te face in continuare sa il invoci si tot asa un cerc vicios se face pana cand va acapara viata aceluia. Si uite asa viata se va schimba. Apoi, intr-o viata viitoare acela se va naste cu o entitate malefica pe langa el (asta daca nu scapa de ea pana la moarte). Si se gandeste si nu stie de ce are o viata trista si depresiva.

Uite asa se poate schimba viata in rau a unei persoane de la simpla pronuntie a unor cuvinte ce nu trebuiesc nici macar gandite.

Parintele Arsenie Boca spunea: “Oamenii se roaga de Dumnezeu sa le schimbe viata in bine iar Dumnezeu se roaga de oameni sa isi schimbe comportamentul”. Despre asta vorbim!    

Misiunea Divina

Ma gandeam deunazi la misiunea divina.  Multa lume  (ma rog, dintre cei treziti) arata un interes deosebit cu privire la misiunea divina. “Ai aflat ce misiune divina ai ?” m-a intrebat cineva.

Dar care este “treaba” cu misiunea divina? Un spirit atunci cand vine la incarnare are o anumita karma, un anumit destin, mai bine spus. In functie de vietile lui anterioare vine cu un bagaj energoinformational pe care trebuie sa si-l echilibreze. Intr-o masura mai mare sau mai mica. Astfel fiecare dintre noi are o anumita misune divina. Unul are ca misiune sa ingrijeasca in aceasta viata de copii, unul are ca misune divina sa aduca bucurie in randul batranilor, copiilor, sau mai stiu eu ce. In functie de aceasta misiune, unii pot afla si cat mai au de trait pe acesta lume. In mod indirect. Ei, daca ti-ai realizat misiunea divina atunci te poti intoarce. Daca nu, mai stai. Cam asta este cu misiunea divina pe crae trebuie sa o realizezi intr-o anumita incarnare.

Eu insa, cred ca mai exista o misiune divina, pe langa aceea de rezolvat intr-o viata. O misiune divina cu mult mai importanta. Aceea de intoarcere Acasa. Aceea de mantuire, de realizare a Sinelui, de eliberare. In momentul in care te-ai mantuit, misiunea divina pe care trebuiai sa o rezolvi in viata respective nu mai conteaza. Ai realizat misiunea misiunilor. Cea mai importanta misiune . dupa ce te realizezi, dup ace te intorci de unde ai plecat, dup ace te intorci in Dumnezeu, nu mai conteaza nimic. Ai indeplinit misiunea divina pe toate vietile, daca pot spune asa. Asta o consider eu misiunea divina cea mai importanta din cate misiuni divine exista. Ar trebui toti sa ne raportam la acesta misiune divina si nu la cele care nu fac decat sa ne duca la alte si alte reincarnari. Mantuindu-te nu te mai incarnezi si reincarnezi. Nu mai intri in samansara. Te intorci Acasa pentru totdeauna.

ACELASI DUMNEZEU

Asa cum am scris mai inainte in “Actul creatiei”, la inceputuri Dumnezeu  sau Constiinta suprema a ales sa manifeste o parte din El. Manifestarea Lui a fost in mod obligatoriu duala. Forma de unda este intotdeauna duala. Cand Dumnezeu a ales sa devina manifest a creat dualitatea. Ei, acum ajung la ceea ce voiam sa spun. ..

Crestinismul se refera la Dumnezeu manifest. El, crestinismul, se refera la dualitate. El, crestinismul ia in calcul dualitatea. In crestinism este evidentiata lupta dintre bine si rau, o lupta care dureaza de mult spre o finalitate in Apocalipsa. In majoritate, oamenii crestini sunt duali si dogmatici. Asta nu este o critica ci o constatare. Cine sunt eu sa critic?

La un moment dat, dualitatea se va finaliza in non-dualitate prin castigarea binelui in lupta dintre bine si rau. Iisus ne spune ca trebuie sa ne mantuim. Chiar in Biblie ni se spunem sa “fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este”(Matei 5:8). Dar ce inseamna “sa ne mantuim”? Ce inseamna “sa fim desavarsiti”?  Ma gandesc ca asta ar fi finalitatea in viata unui om. Mantuirea, nu? Si atunci, ce inseamna asta?

Parte din religiile indiene se refera la Dumnezeul non –dual.  Evident ca este Acelasi Dummnezeu (oricare ar fi denumirea Lui), dar asa cum am aratat mai devreme El are doua parti(daca pot spune asa): o parte duala, manifesta si o parte non-duala, nemanifesta. Ei, crestinii iau “in calcul” pe Dumnezeu Manifest iar indienii se refera la Cel nemanifest. La CEL CE EXISTA.

Evident ca este vorba de ACELASI DUMNEZEU! Pentru indieni, finalitatea este in Realizarea Sinelui. Dar oare ce este Realizarea Sinelui?

Daca toate religiile importante, mari adica, se refera la acelasi Dumnezeu, oare nu se refera si la aceeasi finalitate?

Mantuirea inseamna de fapt acelasi lucru cu Realizarea Sinelui. Adica, sa te indumnezeiesti. Sa experimentezi in mod constient pe Dumnezeu. In fiecare clipa a ta de traire sa faci voia lui Dumnezeu. Dumnezeu sa vorbeasca prin tine si nu tu. Dumnezeu sa se manifeste prin tine si nu tu. Dumnezeu care este atat in exteriorul tau cat si in interiorul tau. Scanteia divina din tine sa devina manifesta.

Desavarsirea, asa cum scrie in Tripura Rahasya, consta in “intelegerea Sinelui ca fiind deosebit de non-Sine”.

Asadar, religiile propavaduiesc pe acelasi Dumnezeu, indiferent cum este numit El si nu inteleg de ce nu se accepta una pe alta, iar finaliatatea este aceeasi indiferent de cum este numita. Calea de parcurgere in punctual final este diferita, atata tot. Ar trebui sa fie o armonie intre religii si intre adeptii ei. Caci toate spun acelasi lucru. Cum ca TREBUIE sa ne intoarcem Acasa!

Actul creatiei

“La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu”. (Ioan1:1) 
Din Infinit s-a manifestat o infinitezimala parte si a format universurile.

In infinita Lui infinitate, in infinita Lui netulburare, in infinita Lui liniste Dumnezeu a ales sa Se manifeste. Cum?

 O mica parte din El a vibrat. Vibratia determina evident o unda. Unda este duala. Asa cum valurile marii se ridica la suprafata, asa si El a manifestat undele. Dar, valurile sunt doar in aparenta diferite de mare. Asa cum valurile se ridica la suprafata asa exista si in josul valului un gol de apa. Asadar, orice val este dual. Orice unda este duala. Asadar, Dumnezeu a ales sa se manifeste cu dualitate. Prin dualitate.

Valul  ii spune marii: eu sunt mai inalt decat tine, eu sunt diferit de tine. Eu ma manifest, tu nu. Dar cand valul se stinge uita de manifestarea lui si se topeste in mare. Astfel el devine marea. Apoi marea se hotaraste sa manifeste alt val care de asemenea se va crede diferit de marea mama. Dar si acest val se va intoarce acasa dup ace se va fi terminat cu manifestarea lui.

Dumnezeu, in infinitatea lui a ales ca o infima parte din El sa se manifeste. Si prin vibratie (Cuvantul) a determinat unda. Unda duala. Astfel Dumnezeu a lasat loc dualitatii. Dumnezeu cunoaste dualitatea. El a deteminat-o. Dar, depasind-o ajungem acasa in Dumnezeu. Ajungem in nondualitate. In nemanifestare. In starea de beatitudine vesnica. In iubirea neconditionata de absolut  nimic.

Unda de vibratie Aum sau Amin  este  manifestarea lui Dumnezeu. Este ceea ce noi crestinii denumim Duh Sfant.  Manifestarea lui Dumnezeu se numeste Duh Sfant. Duhul Sfant este Dumnezeu (chiar daca numai o parte din El, oricum partea  defineste intregul).

Asa a fost inceputul. Asa a inceput totul.

istorioara

Citesc o carte despre Yogananda, "Esenta realizarii Sinelui". Acolo este o istorioara revelatoare. Am sa o scriu exact asa cum este:
"Stapanul unui elefant avea sase fii, toti orbi.Intr-o zi le-a cerut sa spele elefantul. Cand fratii au terminat treaba au inceput sa discute despre ce tip de animal era elefantul.
<E simplu! a spus unul. Elefantul este constituit din doua oase mari> . Acesta spalase coltii.
<Cum poti spune acest lucru?>a protestat altul. <Elefantul este ca o sfoara groasa>. El spalase trompa.
Al treilea fiu insista in credinta lui ca elefantul era ca doua aripi. Acesta ii spalase urechile.
 Pentru al patrulea fiu, elefantul se asemana cu patru piloni. Acesta ii spalase picioarele.
Cel de-al cincilea fiu spalase partile laterale. descrise astfel elefantul ca un perete care respira.
Iar cel de-al saselea si cel din urma a strigat: <Baieti nu ma puteti prosti! Eu stiu. Experienta mi-a aratat faptul ca elefantul este o bucatica de coarda care atarna in jos din cer>. El ii spalase coada.
Pentru ca fiecare fiu isi exprima propria opinie mai insistent, s-a creat o disputa aprinsa. Dupa ceva vreme, tatal a intrat si i-a auzit strigand unul la altul. Ascultand acest flux inflamat de intoleranta, a strigat razand:<Fiii mei, va certati pentru nimic!>.
<Pentru nimic?>a strigat unul dintre ei.<Fratii mei sunt cu totii mincinosi si au indrazneala sa imi spuna MIE ca sunt asa! >
<Dragii mei copii,> a spus tatal impaciuitor, <fiecare dintre voi a spalat numai o parte din elefant, numai eu l-am vazut in totalitate.El este tot ce fiecare dintre voi spuneti ca este, dar, a adaugat acesta, este mult mai mult decat fiecare dinre voi isi inchipuie>.
Apoi a constinuat sa le descrie cum arata in totalitate animalul. <Vedeti fii mei, a incheiat acesta, toti aveti dreptate - dar, in acelasi timp, gresiti cu totii>.
Acesta este si cazul lui Dumnezeu, a concluzionat Sri Yogananda, cu toate perspectivele Sale luate din religii diferite. Dumnezeu este Unul, dar caile catre El sunt multe. Iar felurile in care El poate fi experimentat si descris sunt nenumarate".

Asta incerc sa spun de atata vreme: ESTE UN SINGUR DUMNEZEU SI CAILE LUI SUNT MULTIPLE!
Nu ar trebui sustinut o singura cale ca fiind singura si unica! Unde este toleranta? Unele religii afirma ca sunt unicele cai de mantuire. ori, nu se poate sa fie asa. Dumnezeu nu apartine ortodoxilor, nici catolicilor, nici hindusilor nici brahmanilor. Dumnezeu apartine oamenilor. indiferent de dogmele lor.

despre lumea de azi

Ma uitam deunazi a o emisiune pe TV despre niste politisti din State care tot prindeau la drogati si I duceau intr-o clinica de dezintoxicare. Si la un moment dat s-au dus chiar sa vorbeasca cu o parte din oamenii care erau internati acolo. Erau oamenii de  varsta a doua-a treia care recunosteau ca au fost dependent de droguri, respectiv alcool. Si unul dintre ei spunea ca a scapat de multa frica de camd a ajuns acolo. Acum, ce se va intampla cu ei cand vor iesi de acolo? De fapt de ce ei nu vor fi decat in extreme de rare cazuri, salvati? Vindecati, reintegrati in societate?

Din pacate, oamenii nu realizeaza ca aceste dependente si apucaturi sunt influente exterioare si nicidecum ceva interior. Intrucat cei mai multi dintre noi nu acceptam ca exista tot felul de influente ale entitatilor ce se gasesc “din plin” printre noi, putem  pe seama unor slabiciuni ale noastre. Si atunci ce este de facut? Caci nu se va rezolva problema asta niciodata. Este ca si cu medicina alopata. Nu vndeca nimic atata timp cat nu realizam ca boala nu este o expresie intamplatoare si de sine statatoare. Poti lua tratament de tensiune, adica hipotensor, pana la adanci batraneti daca tu menti acelasi stil de trai si reactionezi la fel la stimuli externi. La ceea ce ti se intampla. Exista o vorba: “nu este important ce ti se intampla ci cum reactionezi la ceea ce ti se intampla”. Revenind..

Cum se poate regla aceasta situatie?  Simplu. Incercand sa crestem oamenii spiritual. Moral. Cu bun simt. Atnci cand in scloala se va preda adevaratele legi morale, adevaratele istorii, adevaratele realitati,atunci cand in scoala si in familie, evident, vor fi invatati copiii ca exista viata si daca tu nu o vezi sau daca nu este demonstrata stiintific, cand adevarata religie si nu dogmele ne vor fi invatate de catre preoti, atunci lumea va intra pe un fagas bun.

Lumea va realiza ca exista un Dumnezeu, ca exista tot felul de spirite ce ne ajuta sau dimpotriva incearca sa ne impiedice, ca exista tot felul de entitati elementale ce ne pot ajuta la scopul nostru principal din viata traita in incarnare. Atunci cand adevarurile astea vor fi intelese, intr-o prima faza si apoi traite, asa incat sa faca parte din viata noastra, atunci lumea nu va mai avea nevoie de droguri, de alcool, de alte stimulente.

Atunci cand lumea va realiza ca scopul nostru pe acest pamant nu este de a ne satisface nevoile material ci pe acelea spiritual (fara a le neglija in schimb pe acelea materiale), atunci lumea nu va mai fi depresata, cu diverse boli psihice sau cu asa de labili psihic. Nu poti scapa de depresie decat intr-un singur fel. Eliminand entitatea/entitatile care intretin depresia. Daca nu, poti lua buline “cu carul”.

Intotdeauna, ei atunci cand vor pleca din acele centre, unde vointa individuala creste prin diverse mijloace, vor veni si acele entitati care il vor determina pe cel ce tocmai "s-a vindecat" sa se reapuce de acele droguri, indiferent cum se numesc, care vor determina intr-un final acapararea sufletului pentru inca cateva mii de ani. Sau poate sute de mii de ani. 

Asa ca, pana oamenii vor realiza aceste lucruri, ne vom mai chinui un picut, stand in bezna  si intrebandu-ne,  eventual blamand pe unul sau pe altul sau chiar pe Dumnezeu pentru ceea ce vom avea parte in aceasta viata.

  

Constiinta sau constienta

M-am tot intrebat ce este aceea Constiinta. Se scrie cu "C" sau cu "c". Spunem ca avem constiinta. Spunem ca altii nu au constiinta. Pe vremuri (acum nu mai stiu) se spunea ca atunci cand faci un rau te urmareste constiinta. Constiinta nu te lasa sa dormi, nu te lasa sa fii linistit atunci cand faci un lucru rau.
 La ce ne referim de fapt?
Spunem despre oameni ca nu au constiinta daca fac tot felul de lucruri inumane, lucruri care nu sunt in conformitate cu legile universale, cu Dumnezeu. De fapt, actiunile care deviaza de la axa lui Dumnezeu, care nu sunt in conformitate cu legile Universului, cu armonia lui si a Lui, sunt considerate negative sau rele.
De asemenea se spune ca "nu te lasa constiinta" sa faci un anumit lucru.
Pana la urma, constiinta este de fapt gradul de constienta, gradul de constientizare a lui Dumnezeu. Gradul de constientizare ca esti din Dumnezeu, ca esti facut "dupa chipul si asemanarea Lui", gradul de constientizare ca existi datorita Lui si ca traiesti doar pentru a putea repara greselile facute altadata si de a te intoarce Acasa. De a te intoarce in sanul lui Dumnezeu.
de fapt asta este constiinta. Si atunci cand spui ca un om are constiinta, spui ca acel om are un anumit grad de constientizare a lui Dumnezeu. Cand spui ca il "mustra" constiinta, de fapt il "mustra" Dumnezeu. Il "mustra" faptul ca el stie despre Dumnezeu si ii pasa de El. Si stie ca a actionat intr-un mod care nu este in conformitate cu legile Lui.
Evident ca asa cum consideram ca sunt grade de constiinta, asa sunt grade de constienta. Grade, niveluri de constientizare a lui Dumnezeu. cu cat gradul este mai mare cu atat esti mai aproape de El si faci actiunile de zi cu zi mai aproape de legile Lui. Cu cat esti mai departe cu atat nu intelegi o iota din legile divine si actionezi dupa "cum te taie capul". Si de multe ori capul "te taie" altfel decat vrea Dumnezeu. Totul in functie de gradul tau de constientizare a lui Dumnezeu.
 

Iubirea Neconditionata

am primit un mail cu asa ceva. m-a impresionat si m-am gandit sa postez aici.

Mesaj de la Maitreya:

Multi  dintre voi spuneti ca simtiti iubire pentru alta persoana, dar citi puteti spune ca aceasta iubire este neconditionata? Ce este iubirea neconditionata? Este forma cea mai pura de iubire, pentru ca transcende orice granite. Iubirea neconditionata nu are nevoie de aprobare sau de adoratie. Este o iubire daruita fara cerere si care nu spune: "Daca te iubesc, vei face acest lucru"...Este o iubire ce accepta tot ceea ce face partenerul. Nu pune intrebari si este daruita fara a astepta nimic. Iubirea neconditionata nu se teme sa fie intelegatoare, sa atinga, sa sarute sau sa imbratiseze. Atit de multi afirma ca iubesc, dar aceasta nu este o iubire a pasiunii sau a sentimentelor. “Da, iubesc” spun ei, “dar nu iubesc felul in care te comporti”. Iubirea neconditionata nu are bariere; ea pur si simplu
iubeste. Iubirea neconditionata nu raneste pe nimeni. Nu cauzeaza durere sau suferinta. Nu minte, nu triseaza, nu comanda, nu e confuza sau manipulatoare.Atunic cind e daruita, Iubirea, este daruita din cele
mai inalte sfere. Nu are dezgust, indiferent de ceea ce alege partenerul sa faca sau sa fie; Iubirea accepta si imbratiseaza tot ceea ce face partenerul. Multi va jucati cu partenerii vostrii si folositi iubirea ca pe o arma, care de regula inoculeaza frica – frica de a fi parasit si de a fi singur. Iubirea nu este o arma. Ea niciodata nu poate fi. Cind
ceva vine din inima, intotdeauna este pentru binele suprem. Aveti astazi, in planul terestru, doua tipuri de Iubire : iubirea conditionata si iubirea neconditionata. Putine suflete sint capabile sa exprime iubirea neconditionata, dar pentru acele suflete ce o daruiesc, si pentru cei ce o primesc, aceasta este cu adevarat iubirea in forma cea
mai inalta. Ginditi-va la modul in care iubiti. Este o iubire neconditionata? Ce asteptati de la aceasta iubire? Daca asteptati ceva in schimb, atunci ea nu este neconditionata.Odata ce doua suflete pot fi legate de o iubire neconditionata, atunci si doar atunci, Divinul este pus in actiune, iar sufletele il cunosc cu adevarat pe Dumnezeu
(Divinitatea). Cum conditionati iubirea voastra? Ce asteptari aveti de la partener, de la copil, de la prieteni, parinti sau asociati? Daca aveti un raspuns la aceste intrebari, atunci iubirea voastra nu este neconditionata!
Maitreya.
„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Iisus Hristos este iubire peste iubire, fidelitate peste fidelitate si milostivire peste milostivire !!! Sufletul meu ma cunoaste ca fiind cel caruia nu-i lipseste nimic."

„Fericirile”

Sunt în Biblie, dar şi în Filocalia. Iar în Filocalia sunt cumva şi explicate.  Există un capitol ce se numeşte „Petru Damaschin”  şi un subcapitol ce se numeşte “Fericirile”. Ştim din Biblie că Iisus atunci când a ajuns pe munte şi a predicat, a spus despre fericiri.

“Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împăraţia cerurilor” [Matei 5:3]. A propos de asta, îmi aduc aminte de o emisiune de la TVR1, o dezbatere între Liiceanu şi Pleşu. Andrei Pleşu spunea că “săraci cu duhul” nu înseamnă proşti, căci atunci Iisus ar fi spus că e mai bine să fii prost, decât învăţat. În Filocalie, este dată o explicaţie la această primă fericire prin care se arată că aceasta se referă la frica de Dumnezeu. “Începutul înţelepciunii este frica Domnului” [Psalmul 110:10].

În Filocalie, din păcate se ia în calcul şi Vechiul Testament, iar Vechiul Testament, este cam îndepărtat de la învăţături, de când Iisus a venit pe pământ. Aşa cum am mai spus, în Vechiul Testament Dumnezeu este răzbunător. Este ceva de care să îi fie frică omului de El, este ceva ce de-abia ne suportă pe pământ. Ei bine, a venit Hristosul şi ne-a spus că Dumnezeu este Iubire necondiţionată. Păi cum vine asta? Pe cine să ascultăm, acum? Vechiul Testament sau Noul Testament? De ce sunt împreună într-o carte? Ei, Vechiul Testament era asociat cu un anumit nivel de conştiinţă, oarecum inferior.( Probabil că este dat de un Dumnezeu guvernator al planetei (aşa s-ar explica ceea ce scrie în Evanghelia după Iuda)). A fost o treaptă pe care omenirea era obligată să o urce, dar atât. Trebuie lăsată în urmă. Noul Testament în schimb este cel ce ne îndrumă acum. Este diferit de celălalt. Acum, vă întreb, dacă Dumnezeu este Iubire, de ce să îmi fie frică de El? Cel mult poate să îmi fie frică de efectele acţiunilor pe care eu le determin. Dar atât. Şi dacă ajug la frică, mai bine nu le fac. Nu? Frica este un sentiment care nu are nicio legătură cu Dumnezeu. Este un sentiment inferior, determinat de structurile inferioare, de entităţile malefice. Sunteţi cu toţii fiii lui Dumnezeu. De ce să vă fie frică?  Interpretarea, după mine, în Filocalie, este greşită. De asemenea şi interpretarea lui Andrei Pleşu este eronată.

Această “fericire” se referă, în opinia mea, la acei oameni, săraci cu duhul, adică chiar “proşti” (adică neşcolarizaţi) dar înţelepţi, aşa cum erau odinioară. Dacă ne gândim la anul 30 e.n, câţi oameni erau învăţaţi? Foarte puţini. Şi atunci, la cine se referea Iisus? La acei oameni mulţi. La marea majoritate, covârşitoare, a oamenilor. La oamenii sinceri! La oamenii curati la suflet! Dacă vă gândiţi la ţăranii de prin anii 1800-1900, câţi dintre ei erau la şcoală? Şi totuşi dădeau semne de înţelepciune. Acei oameni, ce nu aveau carte, dar mult bun-simţ şi înţelepciune, la acei oameni făcea referire Iisus. Dumnezeu nu vrea în împărăţia Lui oameni “inteligenţi”, cu şcoală multă, cu carte multă, ci oameni care sunt puri, oameni simpli, oameni care sunt sinceri, căci cei care au mai multă carte, de obicei cred că sunt “buricul pământului”. Lui Dumnezeu nu-I trebuie oameni cu diploma! Există două feluri de oameni care sunt învăţaţi: primii, care formează o majoritate covârşitoare sunt cei care au făcut ceva scoală, chiar şi mai multe facultăţi şi au impresia că ştiu totul. Sau orice. Al doilea fel este cel care, şi sunt foarte foarte puţini oameni de acest fel, au învăţat toată viaţa şi încă învaţă şi, cu cât învaţă mai mult cu atât îşi dau seama că ştiu mai puţin. Aici este tot un fel de înţelepciune. Tot la înţelepciune ne întoarcem! Este o vorba: ”Daca putina stiinta departeaza de Dumnezeu, multa stiinta apropie de Dumnezeu”.

           Toată lumea se gândeşte la proştii din ziua de azi. Aştia, de acum, nu numai că sunt proşti, dar sunt şi încrezuţi. Orgolioşi. Din cauza ego-ului lor. Dar, mă rog, este problema lor.

          Atunci când încercăm să analizăm diverse scrieri ce au apărut în altă epocă decât cea în care trăim, ar trebui să ne raportăm pe cât posibil, la acea epocă şi nu la aceasta în care trăim. Pentru că, altfel se schimbă radical înţelesul. Iar explicaţia din Filocalie nu o pot înţelege.

Un mare înţelept indian, Ramakrishna pe numele lui, spunea: “Simplitatea te înalţă cu uşurinţă la Dumnezeu. Dacă un om este simplu, cunoştinţele spirituale vor fi uşor asimilate de el, aşa cum o sămânţă germinează cu uşurinţă, creşte şi rodeşte dacă este sădită în sol fertil şi curat........Aveţi grijă! Fiţi buni, simpli, credincioşi dar nu proşti!”.

21 decembrie 2012

Acum cateva zile m-am intors de la Pitesti,  de la un curs. Acolo, am auzit ca este o doamna care face tratamente bioenergetice si care a scris si nste carti. Am plecat, asadar spre dumneaei sa o pot cunoaste sis a ii cumpar cartile.

Am ajuns in dreptul biroului, unde facea tratamente. Spre surprinderea mea, era o casa foarte mare. Am intrat si inca o data surprins am vazut un numar mare de oameni ce stateau in fata unei usi. Pana m-am dumirit cum sta treaba, am vizitat un pic si am observat ca era o sala mare pentru sedinte in grup sau terapii de grup. Am cerut voie celor ce erau la  rand inaintea mea si am intrat intr-un birou destul de incapator, unde am remarcat chiar de la intrare un grup maricel de cristale si geode de ametist. Mi-a placut acest amamnunt.  Atmosfera era linistita, calda. Inauntru era o doamna in jurul varstei de 40-50 de ani, care nu spunea mare lucru, ci astepta sa-i spui tu. Sunt convins ca citea in aura si de aceea nu trebuia sa te intrebe prea mult. Pe pereti erau icoane care mai de care mai frumoase. Am remarcat ca unele erau pe tip orthodox, altele pe tip catholic reprezentand cu aceasta alaturare o unitate a relgiilor.

i-am cumparat cartile si am citit una dintre ele, “Mesagerii Luminii”, Lilia Seven. Mi-a placut foarte tare, aducandu-mi aminte de cartea “Inuaki, reptilianul din mine” a Aryanei Havah.  Insa, ce m-a pus pe ganduri  a fost faptul ca se spunea acolo de catre niste fiinta de lumina ca dupa decembrie 2012 vor mai ramane decat aproximativ jumatate din populatia globului. Adica pana in patru miliarde de oameni. De fapt se spune de trei miliarde. Ma frapeaza aceasta afirmatie intrucat am vorbit pe aceasta tema cu cineva inalt spiritual din Romania si spunea cam acelasi lucru. El spunea ca la 21 decembrie vine examenul final. Cine nu este in stare, nu trece clasa. Cand Oreste si-a lansat cartea, “Codul lu Oreste” la Slobozia, l-am intrebat acelasi lucru, si el mi-a dat acelasi raspuns. Ei, cu toate astea, mi-e greu sa cred ca marea majoritate a globului pamantesc  va muri anul acesta. Eu inca cred ca, asa cum spuneam in cea de-a doua carte a mea ca, trebuie sa ne raportam la scara universului si nu la noi. Schimbarile vor avea loc la nivel planetar si galactic si chiar universal.  Ei, insa exista si un argument in favoarea celor trei. 21 decembrie este data ultima pentru actualul ciclu. Din 22 decembrie vom intra in alt ciclu universal si, prn urmare acest nou ciclu avand o vibratie mai mare va determina o cernere a celor care vor avea aceeasi vibratie.  Acesta este sfarsitul timpului cand “se cerne graul de neghina”.

Vom vedea cine are dreptate. Mai este putin…

Definitia Divinului (Brahman) din Bagavad Gita

“...mâinile şi picioarele Sale sunt pretutindeni, capetele, ochii şi chipurile Sale nenumărate sunt oriunde întoarcem privirea, pretutindeni are urechi; neţărmurit, El se află în lume, o umple şi o învăluie; El este existenţa universală care îmbrăţişează totul.

Toate simţurile se deschid şi însuşirile acestora îşi au obârşia în El, dar El este deopotrivă dincolo de ele; este desprins de toate şi în acelaş timp susţine totul; se bucură de guna (tendinţe) deşi nu este îngrădit de ele.

Mişcător şi nemişcător, ceea ce se află înlăuntrul nostru este Brahman şi ceea ce se află în afara noastră este tot El. Datorită subtilităţii Sale, nu poate fi cunoscut (prin mijlocirea simţurilor externe sau interne); El este departe (pentru cel cufundat în necunoaştere) şi totodată nespus de aproape (pentru cel înţelept).

Brahman este nevăzut, este neîmpărţit, dar sălăsluieşte în fiinţe ca şi cum ar fi împărţit. Toate lucrurile se nasc de-a pururi din El, sunt în veşnicia Sa, se întorc de-a pururi în El.

Este Preastrălucirea strălucirilor, Cel de dincolo de tenebrele neştiinţei, este Cunoaşterea, obiectul Cunoaşterii şi ţelul Cunoaşterii. Brahman trăieşte în inima Totului”.

despre chakre

continuare

Manipura Chakra (chakra plexului solar)

Se află localizată între vertebrele T12 şi L1. Este chakra cea mai expusă vampirismului energetic. Coordonează simţul văzului, sistemul digestiv ficat, splină, sistemul neurovegetativ şi producerea insulinei. Este responsabilă de tonifierea generală a organismului. Coordonează starea de relaxare şi asigură capacitatea de concentrare şi claritate în gândire, corespunzând deschiderii către Lumină şi energii superioare. Corzile situate la acest nivel înseamnă “am nevoie să te controlez”. Dezechilibrul duce la teamă, intimidare, teama de responsabilităţi, ulcer, diabet, anorexie, hipoglicemie.

Culoarea este galben-auriu.

Element: foc

Cromoterapie: galben

Fonoterapie: Mi major, “o” deschis

Meloterapie: ritmuri înfocate şi muzica orchestrală.

Aromoterapie: lavanda, rozmarin, bergamota

Cristaloterapie: ochi de tigru, chihlimbar, topaz nobil auriu, citrine

Naturoterapie: lumina Soarelui la prânz.

Anahata Chakra (chakra inimii)   

Este situată în centrul pieptului, în dreptul inimii, între vertebrele T4 şi T5. Coordonează timusul, inima, zona superioară a spatelui, plămânii, sistemul circulator, pielea şi mâinile ( pipăitul). Determină capacitatea de iubire, încrederea în sine, bucuria de a trăi, compasiunea, acceptarea, gelozia, ostilitatea, căutarea adevărului, scăzând teama sau impactul stessului şi asigură calmul, armonia şi concentrarea. Corzile de a acest nivel semnifică “te iubesc” sau “te doresc” dar ele nu extrag din noi la fel de multă energie ca celelalte tipuri de corzi. Disfuncţiile acestei chakre duc la scăderea chefului de viaţă, astm, hipertensiune arterială sau hipotensiune arterială, boli de inimă sau de plămâni.

Culoarea este verde cu roz în centru.

Element: aerul

Cromoterapie: verde, roz.

Fonoterapie: Fa major, vocala “a”

Meloterapie: muzica clasică, muzica sacră.

Aromoterapie: trandafiri

Cristaloterapie: smaragd, jad, cuarţ roz, turmalin trandafiriu

Naturoterapie: pajişte înflorită, cer trandafiriu

Vishuddha Chakra (chakra gâtului)

Se află la baza gâtului în zona gandei tiroide. Coordonează auzul, tiroida şi paratiroidele, esofagul, gâtul, ceafa, maxilarele şi sistemul limfatic. Controlează tensiunea arterială.

Exprimă bucuria, resentimentele, frustrarea, senzaţia de bine, capacitatea de comunicare, trăirile de natură spirituală, transcederea aspectelor temporare, asigură inspiraţia şi ne ajută să ne realizăm visurile. Reprezintă centrul claraudiţiei. Dacă această chakră se închide, nu mai permite exprimarea emoţiilor, ele acumulându-se şi ducând la apariţia exprimărilor organice. Închiderea ei produce introvertirea. Orice lucru nerostit la timp se acumulează aici, producând diverse boli ca laringita, amigdalita sau hipertiroidia.

Este chakra cea mai uşor expusă stessului. Disfuncţia ei poate determina tracul, bâlbâiala, timiditatea sau depresia. Corzile ei pot însemna “trebuie să comunic cu tine”.

Culoarea este azurie.

Element: eterul

Cromoterapie: azuriu

Fonoterapie: Sol major, vocala “e”.

Meloterapie: muzica cu tonuri înalte, melodii sacre, meditative

Aromoterapie: salvie şi eucalipt

Cristaloterapie: acvamarin, turcoise, calcedonie

Naturoterapie: cer albastru, valuri.

Ajna Chakra (chakra celui de-al treilea ochi, ochiul lui Shiva)

Este situată un centimetru deasupra ochilor, între sprâncene. Este centrul de comandă mintală, clarviziune şi telepatie şi coordonează toate simţurile, glanda hipofiză, ochii, sinusurile. Ea semnifică înţelepciunea, capacitatea de autodeterminare, posibilitatea de conectare cu Sinele nostru interior, accesul la cunoaşterea universală şi dezvoltare interioară.

Afectarea ei poate determina confuzii, iar funcţionarea ei optimă asigură puterea de concentrare. Disfuncţia acesteia poate determina paranoia, confuzia şi încordarea, însoţite de dureri de cap iar daca este prea deschisă se poate determina o mare sensibilitate la nivelurile relaţiei cu astrele şi cu gândurile.

Culoarea este indigo.

Cromoterapie: indigo

Fonoterapie: La major, vocala”i”

Meloterapie: muzica clasică, muzica cosmică

Aromoterapie: menta, iasomia

Cristaloterapie: safir indigo, sodalita

Naturoterapie: cerul de noapte

Sahasrara Chakra (chakra coroanei)

Este situată in vârful capului (vertex). Coordonează creierul, echilibrul fizic şi psihic, glanda epifiză şi secreţia de serotonină, motricitatea, vorbirea, vederea, somnul. Este chakra intuiţiei pure, iar blocarea ei determină starea de şoc, înstrăinarea şi depresia, senzaţia de a fi „părăsit de Dumnezeu”.

Funcţionarea optimă determină starea de confort şi de seninătate. Este chakra extracorporalizării, prin care spiritul părăseşte corpul (când spiritul ajunge la acest nivel, omul capătă conştiinţa de sine, se trezeşte), iar meditaţia pe această chakră duce la pacea universală şi primirea de informaţii utile din astral.

Corzile de la acest nivel pot însemna „vreau să te controlez” sau „trebuie să-mi urmezi învăţăturile” şi trebuie îndepărtate pentru a nu fi împiedicat liberul arbitru şi judecata personală.

Culoarea este alb-violet.

Cromoterapie:  alb şi violet

Fonoterapie: Si major, vocala “m”

Meloterapie: Linişte

Aromoterapie: lotus

Cristaloterapie: ametist, cuarţ

Naturoterapie: pisc înzăpezit.

despre chakre

Chakra este o denumire în sanscrită ce înseamnă “roată, disc”. În contextul corpului omenesc, chakra înseamnă centru energetic. Fiecare chakră corespunde unui anumit nivel de constiinţă, fiind sensibile la anumite culori, sunete, cristale, mantre, arome.

Se cunosc un număr de şapte chakre principale, dar există şi foarte multe chakre secundare (ale umerilor, ale palmelor, ale picioarelor, a inimii, ficatului,etc). Cele principale sunt legate între ele prin canalul central Sushumna, ce se află localizat de-alungul coloanei vertebrale. In zona chakrei inferioare, se află sarpele Kundalini, energia latentă a creativităţii conştiente. Când acesta este trezit, poate să urce de-alungul canalului Sushumna, până când ajunge la nivelul chakrei superioare, chakra coroanei, determinand iluminarea.

Chakrele în sine nu au energie. Ele preiau energia din mediul înconjurător, permitându-le astfel o functionare bună.

Există pe lângă cele şapte chakre principale şi o mulţime de chakre secundare. Unii spun că ar fi câteva sute. Cele mai importante ar fi cele ale mâinilor, tălpilor, urechilor, ochilor.

Chakrele au proiecţie dorsală, exceptând prima si ultima chakră şi se rotesc continu, cu alternanţă, în sens orar şi antiorar. Fiecare chakră funcţionează pe şapte niveluri, pornind de la material la spiritual. Când ajunge la un nivel foarte mare, are loc un fenomen majestuos şi anume ridicarea şarpelui Kundalini până în creştetul capului, la nivelul chakrei coroanei şi apare aşa numita “floarea cu o mie de petale”. Iluminarea. Atingerea lui Dumnezeu. Întoarcerea în sânul lui Dumnezeu. Acesta este stadiul suprem al elevării spirituale.

Să spun câte ceva despre fiecare chakră. Aşadar…

Muladhara Chakra (chakra pubiană sau a rădăcinii)

Se află în prelungirea coloanei vertebrale la jumătatea perineului, asigurând legătura cu pământul. Coordonează simţul mirosului, glandele suprarenale, oasele dinţii cartilajele şi regiunea inferioară a corpului(rect, prostată, vezică urinară). Dirijează de asemenea, eliminarea toxinelor din organism şi realizează echilibrul sexual al persoanei.

Are rol de bază în supravieţuire şi în situaţiile de urgenţă. Răspunde de creativitate, de anxietate, de flexibilitate. Se ocupă de mecanismele ce duc la obţinerea celor ce ţin în viaţă corpul fizic ( hrană, bani, etc.) asigurând supravieţuirea. O coardă plasată în această chakră înseamnă”am nevoie de ajutorul tău pentru a supravieţui”.

Proasta funcţionare a chakrei pubiene are ca efect incapacitatea de a menţine o slujbă sau un nivel de trai şi determină realizarea acţiunilor impuse de frică. Exteriorizează efectele problemelor nerezolvate cu părinţii în perioada copilăriei. Se deschide foarte mult în stări de pericol, iar deschiderea ei brusca duce la instabilitate emoţională temporară. Blocarea face ca persoanele să fie aeriene”cu capul în nori” sau să sufere de obezitate, hemoroizi, constipaţie. Închiderea ei produce impotenţă.

Culoarea este rosu aprins.

Elementul ce îi corespunde este Pământul.

Cromoterapie: roşu de foc

Fonoterapie: Do major, vocala “U”.

Meloterapie: muzica ritmată.

Aromoterapie: Cerdu şi cuişoare.

Cristaloterapie: Agat, coral roşu, rubin, jasp

Naturoterapie: Răsărit şi apus de soare.

Swadhisthana Chakra (chakra subombilicală)

Se află localizată la doi centimetri sub ombilic. Coordonează gustul, organele de reproducere, rinichii, vezica urinară, lichidele corpului (sânge, limfă, spermă, urină,lichide digestive). Determină integrarea socială. Conformismul, mimetismul si senzualitatea, controlează nevoia de autocontrol şi manipulare, isteria, furia. Dacă este deschisă, prin ea se pot prelua starile negative de la alte persoane. Dă încredere în sine. Blocarea ei determină impotenţă, vaginism, boli renale sau ale vezicii urinare. Tot de ea depinde şi practicarea cu plăcere a actului sexual şi relaxarea, ea controlând practice calitatea  relaţiilor noastre. Corzile din această zonă semnifică “te doresc din punct de vedere sexual”. Prin corzile de la acest nivel se poate pierde energie.

Culoarea este portocaliu.

Elementul characteristic este apa.

Cromoterapie: orange

Fonoterapie: Re major vocala “O”

Meloterapie: muzica uşoară.

Aromoterapie: ylang-ylang, ulm, stejar

Cristaloterapie: carneol

Naturoterapie: cerul portocaliu dimineaţa, apa limpede.

 

                                                                                   va urma

Sinele

Ma intreba cineva  intr-un comentariu pe blog, ce este Sinele. Mai jos este descris foarte frumos aceasta (si scopul final al lui), printr-o frază din cartea ce se numeşte “Învăţătura sacră” scrisă de Sri Yukteswar:

“...omul înţelege pe de-a-ntregul că Spiritul Etern, Tatăl, singura Substanţă Reală este Unitatea, este Întregul Perfect şi că propriul său Sine nu-i decât o idee de frântură de Lumină spirituală. Când înţelege aceasta, omul renunţă la ideea zadarnică a existenţei separate a propriului sine şi se contopeşte cu Spiritul Etern, Dumnezeu-Tatăl; unirea, contopirea aceasta cu Dumnezeu este..., ţelul final al omului...”

"Definitie"

Am citit ceva frumos preluat din codexurile găsite în 1945 la Nag Hammadi: o definiţie a Divinului,  a supremului, a lui Ceea Ce Este. Dar acesta evident, este cu mult mai frumos. Se găseşte în Cartea Secretă a lui Ioan din codexul III.

Unicul este

de nemărginit, căci nu există nimic înaintea lui

care să-l mărginească,

de neînţeles, căci nu există nimic înaintea lui

care să-l înţeleagă,

De nemăsurat, căci n-a fost nimic înaintea lui

care să-l măsoare,

De nevăzut, căci nimic nu l-a văzut,

 veşnic, căci există pentru veşnicie,

De nerostit, căci nimic nu-l poate înţelege pentru a-l rosti,

De nenumit, căci nu există nimic înaintea lui

care să-i dea nume.

Unicul este lumina nemăsurată, pură, sfântă, imaculată.

Este de nerostit şi e desăvârşit în nepieire.

Căci nu e doar desăvârşire ori binecuvântare

ori divinitate:

E mult mai măreţ.

Unicul nu este material şi nu e nematerial.

Unicul este mare şi nu este mic.

Nu se poate spune:

Cât de mare e?

Ce fel e?

Căci nimeni nu-l poate înţelege. (III:3)

Cam aşa poţi defini Divinitatea.... Şi asta cam sec...