Atomul rugaciunii

Se spune că în om există un atom al rugăciunii. Aşa cu există acel atom care înregistrează toate gândurile în timpul vieţii, care la moartea corpului fizic se desprinde de el şi pleacă undeva în univers. Acest atom se spune că se află la vârful inimii.

Revenind la rugăciune...

Orice om are capacitatea de a se ruga. In orice situaţie ne-am afla orişicine se poate ruga. Rugăciunea se face spre Creatorul universului şi a oamenilor, a tuturor fiinţelor vii. Ea determină schimbări ale interiorului uui om şi nu ale exteriorului. De pildă, dacă este război, rugăciunea nu poate opri războiul dar poate determina schimbări interioare ce ajută la trecerea mai uşoară a războiului. Găsirea de surse ale optimismului. Creşterea optimismului aceluia care se roagă. Dar, ce se întâmplă în timpul rugăciunii?  Se descarcă energii, particule de puritate absolută, particule de Lumină, energii înalte care ajută să trecem mai uşor peste necazul ce se presupune că-l avem. Aceste energii ce se descarcă nu ne ajută numai pe noi, ci poate ajuta şi lumea înconjurătoare. În măsura în care poate  percepe acest lucru. Deci, rugându-ne ne ajutăm pe noi înşine dar şi pe cei din jurul nostru. Putem ajuta la îmbunătăţirea (într-o anumită măsură, bine-nţeles) vieţii altora. Energiile ce se descarcă determină o creştere a vieţii interioare, o găsire a păcii sufletului, o linişte interioară.

 Dar cum trebuie să ne rugăm?  Iisus spunea:”când te rogi, intră în camera ta, închide uşa şi roagă-te la Tatăl tău acre este acolo, în secret ”. De fapt despre ce cameră secretă este vorba?  Degeaba te rogi tu dacă te închizi într-o cameră iar gândurile tale zboară pe t miri unde! Camera secretă nu este o cameră fizică.  Camera secretă este o stare înaltă de conştiinţă. Fiecare om are un anumit nivel de conştiiţă “înaltă”. Fiecare trebuie să se retragă în conştiiţa lui înaltă  şi să se închidă acolo. Acolo Îl va întâlni pe Dumnezeu. Aşa cum Îl poate percepe fiecare după cum îi permite conştiinţa. În acea stare de conştiinţă omul rămâne singur dezbrăcat de tot ego-ul şi personalitatea lui şi îi rămâne practic numai individualitatea. Rămâne numai ceea reprezintă el, ca om, ca spirit pur, rămâne numai ceea ce este necesar si util în faţa lui Dumnezeu. Căci pe Dumnezeu nu Îl poţi păcăli. Numai atunci Îl poţi ruga, Îi poţi cere lui Dumnezeu să te ajute. 

Poziţia în care trebuie să te rogi este a “mâinilor în rugăciune”.  Ceea ce asiaticii spun “Gasso”.  Ce înseamnă această împreunare a mâinilor?  De fapt nu se referă la aspectul fizic. Ci la unirea sentimentului cu gândul. La unirea inimii cu intelectul. Este principiul masculin împreunat cu principiul feminin. Este starea de percepere cu starea de primire. Este unirea raţiunii cu simţirea. La rugăciune trebuie să participe şi gândirea şi inima. Căci dacă numai inima participă iar gândul zboară aiurea, rugăciunea nu poate fi ascultată. Rugăciunea nu poate fi auzită. Rugăciunea nu poate avea efect. Atât inima cât şi intelectul trebuie liniştite să poată participa eficient la  rugăciune. Altfel este în van. Energiile înalte nu vor veni.