"Fiţi, dar, voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este".


Matei 5:48

vineri, 9 martie 2012

„Fericirile”



Sunt în Biblie, dar şi în Filocalia. Iar în Filocalia sunt cumva şi explicate.  Există un capitol ce se numeşte „Petru Damaschin  şi un subcapitol ce se numeşte “Fericirile”. Ştim din Biblie că Iisus atunci când a ajuns pe munte şi a predicat, a spus despre fericiri.
“Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împăraţia cerurilor” [Matei 5:3]. A propos de asta, îmi aduc aminte de o emisiune de la TVR1, o dezbatere între Liiceanu şi Pleşu. Andrei Pleşu spunea că “săraci cu duhul” nu înseamnă proşti, căci atunci Iisus ar fi spus că e mai bine să fii prost, decât învăţat. În Filocalie, este dată o explicaţie la această primă fericire prin care se arată că aceasta se referă la frica de Dumnezeu. “Începutul înţelepciunii este frica Domnului” [Psalmul 110:10].
În Filocalie, din păcate se ia în calcul şi Vechiul Testament, iar Vechiul Testament, este cam îndepărtat de la învăţături, de când Iisus a venit pe pământ. Aşa cum am mai spus, în Vechiul Testament Dumnezeu este răzbunător. Este ceva de care să îi fie frică omului de El, este ceva ce de-abia ne suportă pe pământ. Ei bine, a venit Hristosul şi ne-a spus că Dumnezeu este Iubire necondiţionată. Păi cum vine asta? Pe cine să ascultăm, acum? Vechiul Testament sau Noul Testament? De ce sunt împreună într-o carte? Ei, Vechiul Testament era asociat cu un anumit nivel de conştiinţă, oarecum inferior.( Probabil că este dat de un Dumnezeu guvernator al planetei (aşa s-ar explica ceea ce scrie în Evanghelia după Iuda)). A fost o treaptă pe care omenirea era obligată să o urce, dar atât. Trebuie lăsată în urmă. Noul Testament în schimb este cel ce ne îndrumă acum. Este diferit de celălalt. Acum, vă întreb, dacă Dumnezeu este Iubire, de ce să îmi fie frică de El? Cel mult poate să îmi fie frică de efectele acţiunilor pe care eu le determin. Dar atât. Şi dacă ajug la frică, mai bine nu le fac. Nu? Frica este un sentiment care nu are nicio legătură cu Dumnezeu. Este un sentiment inferior, determinat de structurile inferioare, de entităţile malefice. Sunteţi cu toţii fiii lui Dumnezeu. De ce să vă fie frică?  Interpretarea, după mine, în Filocalie, este greşită. De asemenea şi interpretarea lui Andrei Pleşu este eronată.
Această “fericire” se referă, în opinia mea, la acei oameni, săraci cu duhul, adică chiar “proşti” (adică neşcolarizaţi) dar înţelepţi, aşa cum erau odinioară. Dacă ne gândim la anul 30 e.n, câţi oameni erau învăţaţi? Foarte puţini. Şi atunci, la cine se referea Iisus? La acei oameni mulţi. La marea majoritate, covârşitoare, a oamenilor. La oamenii sinceri! La oamenii curati la suflet! Dacă vă gândiţi la ţăranii de prin anii 1800-1900, câţi dintre ei erau la şcoală? Şi totuşi dădeau semne de înţelepciune. Acei oameni, ce nu aveau carte, dar mult bun-simţ şi înţelepciune, la acei oameni făcea referire Iisus. Dumnezeu nu vrea în împărăţia Lui oameni “inteligenţi”, cu şcoală multă, cu carte multă, ci oameni care sunt puri, oameni simpli, oameni care sunt sinceri, căci cei care au mai multă carte, de obicei cred că sunt “buricul pământului”. Lui Dumnezeu nu-I trebuie oameni cu diploma! Există două feluri de oameni care sunt învăţaţi: primii, care formează o majoritate covârşitoare sunt cei care au făcut ceva scoală, chiar şi mai multe facultăţi şi au impresia că ştiu totul. Sau orice. Al doilea fel este cel care, şi sunt foarte foarte puţini oameni de acest fel, au învăţat toată viaţa şi încă învaţă şi, cu cât învaţă mai mult cu atât îşi dau seama că ştiu mai puţin. Aici este tot un fel de înţelepciune. Tot la înţelepciune ne întoarcem! Este o vorba: ”Daca putina stiinta departeaza de Dumnezeu, multa stiinta apropie de Dumnezeu”.
           Toată lumea se gândeşte la proştii din ziua de azi. Aştia, de acum, nu numai că sunt proşti, dar sunt şi încrezuţi. Orgolioşi. Din cauza ego-ului lor. Dar, mă rog, este problema lor.
          Atunci când încercăm să analizăm diverse scrieri ce au apărut în altă epocă decât cea în care trăim, ar trebui să ne raportăm pe cât posibil, la acea epocă şi nu la aceasta în care trăim. Pentru că, altfel se schimbă radical înţelesul. Iar explicaţia din Filocalie nu o pot înţelege.
Un mare înţelept indian, Ramakrishna pe numele lui, spunea: Simplitatea te înalţă cu uşurinţă la Dumnezeu. Dacă un om este simplu, cunoştinţele spirituale vor fi uşor asimilate de el, aşa cum o sămânţă germinează cu uşurinţă, creşte şi rodeşte dacă este sădită în sol fertil şi curat........Aveţi grijă! Fiţi buni, simpli, credincioşi dar nu proşti!”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu