Astazi mi-am propus sa scriu despre un subiect care inca ma chinuie. Despre aparitia raului. Am atins acest subiect de mai multe ori in cartea mea, "Jurnalul cautarii de sine" si inca nu am ajuns la o teorie stabila. Intentionez sa mai abordez acest subiect pe blog, dar, vreau sa spun de la inceput ca nu va fi cumva o abordare consecutiva ci va fi atunci cand voi considera eu ca va trebui scris. Asadar...
Cum s-a nascut raul?
La nivelul lui Dumnezeu Creatorul, raul nu exista, n-a existat si nici nu va exista. El este doar o experienta.
La nivelul lui Isus si mai jos, raul exista. Cum? Chiar si acolo exista dualitatea. Caci Isus este un spirit predominant masculin, dar tot in acest fel exista si Maica Domnului care este un spirit feminin. Asta inseamna ca exista dualitate. Mai jos, la nivel de arhangheli, ingeri, exista de asemenea. Ce sa mai spunem la nivel de oameni... Daca la nivel de ingeri, arhagheli, exista rau dar fiind opusul lor, la nivel de oameni exista raul in interiorul strucurii lui. Dualitatea la nivel de ingeri este externa, daca ii pot spune asa, iar la nivel de oameni este interna.
As vrea sa expun o intamplare personala despre acest subiect. Eram la volanul masinii unui prieten apropiindu-ne de oras. La un moment dat am incercat sa depasesc un TIR, o masina foarte lunga. Intrand in depasire soferul acelei masini a accelerat asa incat eu nu mai reuseam sa trec de el. La un moment dat, eu fiind pe contrasens, apare o alta masina din fata. Acela, din fata mea a incercat sa ma atentioneze, dar neavand unde sa ma duc am ramas pe contrasens. Asa ca, cel din fata mea a incetinit si a tras pe dreapta. Dupa ceva timp am reusit sa depasesc masina TIR. A trecut acest eveniment si ma gandeam daca dupa ce l-am depasit as fi pus semnal de avarie. Un semal neutru. Ce ar fi inteles cei doi soferi din acest semnal? Soferul care a incercat sa evite acidentul ar fi inteles un semnal de multumire din partea mea, cel cu TIR-ul ar fi inteles ca l-am injurat. Cum, acelasi semnal este inteles diferit de doi oameni? Raspunsul ar fi ca este inteles in fuctie chiar de structura interioara a fiecaruia. Cel ce este bun la suflet si incearca sa ajute semenii va intelege dupa sufletul lui. Adica ca i-am multumit. Cel care este hain la suflet si inrcearca sa faca rau in jur si semenilor lui va intelege dupa sufletul lui. Adica injuraturi. Caci se simtea cumva cu "musca pe caciula". Stia ca a incercat sa faca ceva rau, ceva ce nu este in armonie cu mediul inconjurator si cu Dumnezeu si prin urmare de la un semnal neutru intelege ceea ce structura lui interioara decripteaza. Raul. Constiinta lui fiind inferioara nu poate accepta lucruri bune. Fiind asa pare ca unii sunt condamnati sa ramana rai. Ei bine nu este asa. Caci oamenii au liber arbitru. Asa ca trebuie sa si vrei. Caci daca structura lui interioara cere dar omul nu face nimic in sensul asta atunci partea lui de vina este ca nu vrea sa accelereze procesul de evolutie. Caci de evoluat oricum toti evoluam, pana la urma. Depinde doar de timpul necesar.
Exista doua categorii de oameni care fac rau. Prima, oamenii care fac rau altora, dar acea actiune care determina raul unuia determina binele lui propriu. Acesta este un proces reversibil, se poate schimba. mai are o sansa. A doua categorie, este cel ce face rau din simpla placere. Dar despre asta alta data....
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant!
RăspundețiȘtergereParerea mea este ca binele si raul nu exista decat in capul nostru. Universul este sterp si amoral. Nu exista rau si bine, exista doar actiuni. Si cea mai buna doavada ne-o da natura. Cainele omoara sobolanul dar nu-l mananca. Nu putem pretinde ca este instrumentul satanei pogorat din ceruri pe pamanat. Este doar un caine
RăspundețiȘtergereBinele si raul sund 2 concepte total opuse care sunt definite de oameni pt a le fi mai usor sa isi explice ce le convine si ce nu le convine.
RăspundețiȘtergeredaca, luam de exemplu un soare ca explodeaza si distruge tot sistemul solar din care face parte si odata cu el poate si un pic de viatza ce tocmai incoltise pe nu stiu ce planeta. Soarele e bun sau e rau ca a distrus planetele cel inconjoara. dupa vizune noasta e rau, dar in vizune lui sau al planului facut de Dumnezeu e bun. Si pot fi date f multe expemple.
La om, orice lucru care nu-i convine e rau (mai mult sau mai putin, dar e RAU), pt simplu lucru ca i se pare lui ca e rau ca nu ii produce placere. Rau si binele in esenta sunt 2 stari diametral opuse care depind de la persoana la persona si in mare parte rau si binele e definit de mediu in care a evoluat. Cruciadele au fost considerate bune pe vremeea respectiva pt ca asa spunea biserica, iar biserica era cea care dadea tonul, si exemplele pot continua...
ma opresc aici.. te salut maiestre si poate ne vedem la fotbal...;)
Binele si raul exista doar in mintea umana. In gandurile, programele si emotiile pe care mintea le emite de multe ori inconstient. Binele si raul dispare atunci cand iesi din minte (exact obiectul meditatiei). Unde nu e minte... e liniste... liniste in care devii constient de propria minte. Copilul nu cunoaste binele si raul. El este invatat binele si raul si apoi este invatat sa se identifice cu acea parte a fiintei lui (mintea) in care aceste concepte pot exista. De aici si drama umana. Daca in depasirea tirului, cel care a tras pe dreapta nu judeca prin propria minte situatia nu percepea semnalizarea ca pe o multumire pentru ca nu simtea "nevoia" de multumire. El doar a actionat. La fel si soferul tirului, daca nu se simtea "vinovat" in adancul mintii lui nu interpreta in nici un fel semnalizarea. Iar daca in mintea ta nu era nimic ... avariile ramaneau stinse. Desigur e un pic idealist sa traiesti doar actionand, insa ajuta enorm cel putin sa fii constient de propriile ganduri si emotii... aici si acum.
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru carte si pentru blog!