despre orgoliu

pana deunazi, credeam ca exista doua feluri de orgoliu:
unul, majoritar, negativ si unul, minoritar, pozitiv. pe ce imi argumentam afirmatia de mai sus?
Credeam (si inca mai cred) orgoliul este apanajul oamenilor mai putin cultivati, oamenilor ignoranti, oamenilor ce cred ca li se cuvine orisice. in schimb, orgoliul pozitiv il consideram a fi cel caracteristic oamenilor foarte cultivati, foarte destepti, cei care au ajuns la un nivel de cultura greu de egalat.
Toata aceasta teorie, cu toate ca nu mi se potrivea in totalitate, am acceptat-o din cauza unei "viziuni" ce am avut-o in timpul unei meditatii. In acea meditatie mi-a aparut in fata Arhanghelul Mihail. Nestiind cine este si nefiind sigur pe mine, cu toate ca in adancul sufletului meu stiam, am intrebat pe cineva, ce era pe langa mine, cine ar putea fi acest Arhanghel. La randul lui, acesta mi-a adresat o intrebare: "cum era?" iar eu i-am raspuns: "impunator, parca ma sfida, parca era orgolios". Din acel moment m-am gandit in ignoranta mea ca si structurile superioare pot fi orgolioase.
Dar, acum am aflat ca nu este deloc asa.
De fapt de ce am inteles astfel lucrurile? raspunsul l-am aflat ieri, in discutia pe care am avut-o cu un spirit luminat. Doua probleme sunt de atins aici, acum. Prima dintre ele, ar fi ca noi percepem un lucru in functie de cum suntem noi. In principiu, lucrurile ce se intampla, sunt cumva impartiale, dar si pentru ca noi le facem si le artagem(dar despre asta, altadata!). Ceea ce noi percepem este in functie de "structura" noastra. Adica, daca suntem rai, orgoliosi, vanitosi, vom percepe un lucru oarecare ca pe un lucru rau. daca suntem buni, iubitori, sufletisti, lucrurile pe care le vom percepe vor fi, din contra, bune, placute omului si sufletului. sper ca m-am facut inteles. A doua problema de abordat ar fi ca nici macar nu am stiut sa ma exprim, atunci cand am fost intrebat despre "viziunea" mea. In loc de "senzatia de superioritate, de orgoliu", era mai corect sa spun, ca era o "senzatie de fermitate, de siguranta". Si asa mi s-a parut ca este mai corect!  Sunt cam similare si totusi atat de diferite...
Revenind la orgoliu, acum cred ca nu mai exista decat un singur tip: cel rau. nu exista orgoliu bun. Orgoliul nu te lasa sa fii bun, intelept, empatic, nu te lasa sa te elevezi spiritual. Cum imi place mie sa spun, "nu cresti spiritual". Ori asta este sensul existentei noastre...