Compasiunea

Astăzi am simţit, în sfârşit, Compasiunea! Am tot încercat să îmi explic ce este Compasiunea. Am tot citit, dar nu pot spune că am înţeles-o până astăzi. Tot încearcă diverşi oameni să o definească, dar tot nu o simţi. Astăzi, în sfârşit, am simţit-o. N-am să încerc să spun ce am simţit, ci doar că este un sentiment extraordinar, un sentiment înălţător! Ma bucur nespus că am avut, sau că mi s-a dat ocazia să simt acest sentiment. 

Dar, cum s-a întâmplat...

Noi toţi suntem Unul. Dumnezeu este Tot ce ne înconjoară. Noi suntem Tot. Noi suntem aceeiaşi. Nu există nici o diferenţă între noi, oameni, noi animale, noi vegetale. Tot ce are viaţă suntem Aceeiaşi. Nu este nici o diferenţă. Toţi suntem Unul.

Este o teorie cum că există o singură particulă care, în anumite condiţii, se depasează cu viteză infinită şi determină manifestări diverse. Mai explicit... o particulă care se deplasează cu viteză infinită între două puncte nu este percepută ca o singură particulă, ci ca două sau mai multe particule care staţionează în punctele respective. Închipuiţi-vă, mergând pe stradă, că absolut totul este alcătuit dintr-o singură particulă, acea particulă din care sunteţi alcătuiţi şi voi. Tot, dar absolut Tot este alcătuit dintr-o singură particulă ce se mişcă cu viteze cu mult mai mari decât viteza luminii, practic cu viteze infinite, după traectorii bine definite, ce stabilesc  geometria sacră. Tot ceea ce există este format dintr-o singură particulă. Practic nu există trecut, prezent  şi viitor, ci doar ACUM.(voi reveni cu această problemă).

Privind lumea astfel vei vedea că tu eşti acelaşi cu cel care trece pe lângă tine, că tu eşti acel copac, că te identifici cu Totul! De-abia atunci apare Compasiunea. De-abia atunci apare acest sentiment de frăţie, de dragoste, de iubire necondiţionată faţă de Tot Ceea ce Este. 

Asta este de fapt Compasiunea. Minunat sentiment. Multumesc căci mi s-a permis trăirea acesteia!

 Gata. Pa.