Mereu auzeam o expresie despre cât de mică este lumea ce poate fi explicată stiinţific şi cât de mare este cealaltă. Dar nu înţelesesem niciodată cu adevărat.... În momentul în care înţelegi cu adevărat, simţi că te trezeşti cumva, simţi un sentiment caracteristic, unic. Nu stiu cu ce să-l compar. Oarecum cu teama, dar nu este teamă... este realizarea, este perceperea lumii ce te înconjoară. Şi îţi dai seama cât de ignorant erai până în acel moment. Ştiai că există şi alte lumi, dar nu realizai asta în adâncul tău... e complicat de explicat...
Există două feluri de oameni. Prima categorie este cea care nu crede nimic decât dacă vede. Sunt multe de discutat aici. Văzul este doar unul din cele cinci simţuri pe care le avem (ştiinţific). Dar dacă ne-am fi născut toţi orbi, n-ar mai fi existat nimic? Pentru cei orbi oare Soarele există? Pentru noi toţi oare alte galaxii există? Căci nu le-au văzut nimeni. Sau doar o foarte mică parte dintre oameni. Şi poate nici nu le-au văzut în mod direct. Poate doar le-au dedus existenţa. Mă rog pe unele le-au văzut, cu siguranţă. Cele de aproape, din jurul galaxiei noastre. Căci există fotografii. Dar, de ce să-i credem? Poate ne mint. Poate nu există decât câteva galaxii, şi atât. Căci restul nu se văd în mod direct.
Quarcii or exista? Căci câţi dintre pământeni i-au văzut? Poate este o conspiraţie a unora să ne facă să credem că există. Şi de fapt ei să nu existe... să ne facă să CREDEM... Îngerii or exita? Păi, I-a văzut cineva? Şi, dacă i-a văzut, cine i-a văzut? Este de încredere? Nu cumva o fi vreun şarlatan? Este cumva vreun fizician renumit, să-l putem crede? Căci dacă este vreun „suflet” amărât, este el demn de încredere?
A doua categorie de oameni este cei care cred şi fără să vadă. Eu cred că această categorie de oameni este mai aproape de Adevăr. Aerul, nu-l văd, dar cred că există. Nici oxigenul din aer nu-l văd, dar cred că există. Cu toate că, sunt sigur că l-au văzut foarte puţini dintre oameni. Rudolf Steiner spunea în cartea sa „Ierarhiile spirituale” următoarele: “De fapt noi suntem înconjuraţi tot timpul de evenimente spirituale şi de entităţi spirituale.Tot ceea ce se petrece din punct de vedere material nu este decât expresia unor realităţi spirituale, şi toate lucrurile care ne întâmpină sub formă materială sunt numai învelişul exterior al unor entităţi spirituale”.
Spirite există. Sunt studii întregi legate de ele. Şi filmuleţe prin care le poate vedea toată lumea. Dar, este într-adevăr adevărat? Dacă sunt falsuri? Cel care a văzut spiritele este cumva vreun profesor universitar, demn de încredere, sau este vreun tercea-bercea, un oarecare...
Arhangheli există. Chiar eu însumi l-am văzut pe Arhanghelul Mihail. Dar, nu o fi fost vreo închipuire?
Isus există. A existat în istorie. Sau nu…Chiar o fi zis şi o fi făcut toate acele ce le scrie prin Biblie? Sau or fi doar chestii scrise să ne bulverseze minţile şi să ne poate conduce biserica!
Dumnezeu există. L-a văzut cineva? Sau nu există...
Vă spun că în fiecare zi Îl vedeţi pe Dumnezeu, dar nu vă daţi seama! Universul şi vidul există printre noi şi în noi, dar nu vă daţi seama. Îngerii, Arhanghelii, spirite de lumină, toate există printre noi, dar nu ne dăm seama.
Întocmai aşa cum pentru un elev de clasa a II a nu există chimie, fizică atomică, sau matematici superioare, tot aşa, pentru stadiul unora de evoluţie, nu există Îngeri, Arhangheli, Serafimi, Heruvimi...
Deocamdată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu