Terapia prin credinta

 urmare din 03.04.2011

 Toate aceste patimi influenţează starea de sănătate a trupului. După cum spunea Sf. Serafim de Sarov, de multe ori se întâmplă ca boala trupească să fie generată de patimi, pentru că bolile sufletului duc inevitabil şi la tulburări ale trupului. Dacă patimile sufleteşti (mânia, desnădejdea, etc.) ar acţiona prin mecanisme psihosomatice, patimile trupeşti (lăcomia pântecelui, lenea, desfrâul) pot acţiona direct prin intermediul unor mecanisme metabolice, endocrine sau imunitare.

După cum arată Hierotheos Vlachos, scopul fundamental al credinţei este de a-l călăuzi pe om spre Dumnezeu. Dar pentru a putea face acest lucru, omul trebuie mai întâi vindecat de bolile sufleteşti de care suferă. De aceea, el spune că, credinţa este mai presus de toate o ştiinţă terapeutică. Procesul de vindecare a sufletului presupune combaterea patimilor şi convertirea lor în virtuţi. El trebuie să înceapă cu intensificarea credinţei în Dumnezeu, cu intensificarea iubirii de oameni, cu cultivarea nădejdii de vindecare, cu răbdarea, cu înfrânarea plăcerilor, cu recunoaşterea păcatelor, cu pocăinţa, cu practicarea rugăciunii, cu respectarea postului, cu fapte de milostenie, cu meditaşia, cu contemplarea, cu iluminarea şi cu desăvârşirea.

În utimul timp a devenit din ce în cemmai clar modul în care factorii neuropsihici şi deci şi factorii spiritual, pot influenţa funcţionarea diferitelor aparate şi organe. Se cunoaşte rolul personalităţii şi al stesului psihic în apariţia unor boli, cum ar fi hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, astmul bronşic, ulcerul gastric şi duodenal, colon iritabil, rectocolita ulcerohemoragică, diabetul zaharat de tip II, cancerele. S-a constatat că factorii psihici influenţează atât de mult sistemul endocrin, încât se poate vorbi de o adevărată psihoneuroendocrinologie. Iar factorii neuroendocrini influenţează atât de mult sistemul imunitar, încât R. Ader a introdus termenul de psihoneuroimunologie.

Activitatea neuropsihică influenţează atât direct cât şi indirect, prin intermediul hormonilor şi al neurohormonilor, secretaţi sub influenţa informaţiilor primite, absolut toate aparatele şi sistemele. S.Plotnicoff, A.Murgo, R. Faith, au arătat că limfocitele dispun nu numai de receptori pentru antigen şi citokine ci şi receptori pentru catecolamine, pentru histamină, dopamină şi pentru endorfine, ceea ce face ca factorii neuropsihici să poată influenţa sistemul imunitar. Aceleaşi lucru se poate spune şi despre ţesutul miocardic sau ţesutul digestiv dar şi despre alte organe ceea ce ar explica modul în care tristeţea, bucuria, credinţa influenţează diferitele aparate şi sisteme.

În acest sens, S.K.Lungendorf, D.Rusell şi P.Ullrich au arătat că activitatea religioasă duce la scăderea interleukina 6 (IL6), care are rol proinflamator.  Cercetând un lot de bolnavi de cancer în stadii avansate, C.Simonton a constatat că prin stimularea voinţei şi a nădejdii, perioada de supravieţuire s-a dublat.

De aceea rezultatele tratamentului nu depind numai de medicamentele utilizate ci şi de credinţa de vindecare a bolnavului.

Deşi trebuie să admitem că dincolo de explicaţiile ştiinţifice pot să existe şi influenţe ale spiritualităţii care să nu poată fi explicate prin metodele actuale ale ştiinţei după cum există şi mai multe adevăruri ale ştiinţei care nu au putut fi încă demonstrate.

Desigur, că pentru a putea utiliza activitatea spirituală în îngrijirea bolnavului, medicul trebuie să creadă el însuşi în puterea lui Dumnezeu. De aceea orice medic cu experienţă ştie, după cum spunea R.Bacon că medicul tratează dar Dumnezeu vindecă, iar acesta nu trebuie să uite niciodată acest lucru.

Bibliografie: 1.Bazele medicinei de familie, Restian Adrian

                   2. Se umplu masurile si se plinesc vremile, Arsenie Boca