Biologia credintei

Am făcut un rezumat a ceea  ce mi s-a părut important din acestă carte, Biologia credintei, a lui Bruce Lipton. Minunată carte prin care se demonstrează că ceea ce spune credinţa, religiile diverse sunt explicate, în sfârşit prin ştiinţă. Articolul este un pic mai "tehnic" dar intenţionat l-am lăsat aşa.  Aşadar... 

Influenţele de mediu determiă modificări ale genelor dar fără a modifica structura de bază. Aceste modificări pot fi transmise generaţiilor următoare [Reik şi Walter 2001.Surami 2001].

Studii despre sinteza proteinelor arată că genele pot fi modificate în 2000 sau mai multe variante prin influenţa de mediu[Schmiker 2000; Ray 2003].

Un studiu referinţă publicat în revista “Biologie celulară şi moleculară” din 01.08.2003 arată că anumite condiţii de mediu poate chiar să anuleze mutaţii genetice la şoareci. În acest studiu, savanţii au studiat efectul suplimentelor alimentare sănătoase asupra femelelor însărcinate de şoarece care aveau o genă anormală de obezitate. Puii născuţi din mamele care au avut suplimente alimentare sănătoase au fost normali, iar mamele care nu au primit suplimente alimentare au avut pui ca şi ele, cu aceeaşi manifestare a genelor anormale. De remarcat că toţi şoarecii au avut gena obezităţii, dar puii a căror mame nu au primit suplimente alimentare au avut manifestarea genei, iar puii care au provenit din mamele ce au primit suplimentele alimentare cu toate că au avut gena anormală, nu au avut manifestarea ei! Pur şi simplu soarecele arăta ca şi cum nu ar fi avut nici o genă de acest fel! Astfel, gena nu se manifesta!

Studii făcute asupra oamenilor cu cancere, au arătat că această boală (cancerul) apare din modificările epigenetice induse de mediu şi nu din genele cu probleme [Kling 2003, Jones 2001, Seppa 2000, Baylon 1997]. Gena BRCA1 şi 2 incriminate în apariţia cancerului de sân, sunt responsabile numai de 5% din totalul cancerelor de sân.

Nu ADN-ul controlează sistemele biologice iar nucleul în sine nu este creierul celulei (chiar dacă noi aşa învăţăm a şcoală!).

  Celulele sunt modelate în funcţie de mediul în care trăiesc. Un studiu făcut de Tsong în 1989, spun că proteinele receptoare din membrana celulară au “antene” care pot citi câmpuri de energie vibraţională cum ar fi lumina, sunetele, frecvenţele radio. “Antenele” vibrează ca nişte diapazoane. Dacă o vibraţie energetică din mediu rezonează cu “antena” unei proteine receptoare, aceasta va altera sarcina electromagnetică a proteinei facând receptorul să-şi schimbe forma. Acum, gândul este o formă de energie, înregistrabilă pe EEG. După cum ştim, sunt 5 feluri de unde. Undele Delta, cu frecvenţa de sub 4 Hz, cele mai joase unde caracteristice somnului profund sau comei, undele Theta, cu frecvenţa de la 4 până la 7 Hz, undele Alfa, cu frecvenţa între 7 şi 14 Hz, corespunzătoare somnului superficial şi undele Beta, undele “normale” în starea de veghe. Au mai fost descoperite undele Gamma, unde înalte cu frecvenţa de peste 35 Hz, care apar în stările de concentrare maximă, în stările de alertă a corpului. Toate pot fi înregistrate pe EEG. Rezultă că, comportamentul celulei poate fi controlat şi prin molecule fizice şi prin unde invizibile practic nouă. Împreună, perechea de proteine receptor-efector traduce informaţia primită în comportamentul celulei!

Orice celulă, sau aglomerare de celule (omul este o aglomerare de celule) are două funcţii: una, de dezvoltare, de vitalitate şi cealaltă de protecţie. În acelaşi timp, celula nu poate fi în acelaşi timp cu amândouă funcţiile deschise. Adică, dacă funcţia de dezvoltare  este “funcţională”, funcţia de protecţie este închisă. Şi invers. Dacă fincţia de protecţie este deschisă, atunci se închide funcţia de dezvoltare, de creştere. Stress-ul determină activarea celulară pe starea de protecţie, ceea ce duce la anularea funcţiei de dezvoltare, de creştere. Cu cât stess-ul este mai mare, cu atât inhibarea cronică a mecanismelor de creştere este mai importantă şi compromite serios vitalitatea. De asemenea, pentru a experimenta o vitalitate deplină, trebuie ca stess-ul din viaţa de zi cu zi să fie îndepărtat.

Prin contrast, bucuria, iubirea, determină stimularea proceselor de creştere, de dezvoltare.

Stress-ul determină şi scăderea sistemului imunitar. Căci sistemul imunitar este un consummator mare de energie. Prin urmare, stess-ul determină, prin scăderea sistemului imunitar şi îmbolnăviri dese şi repetate.