Povestea creatiei

Am primit pe mail un material dintr-o carte ce se numeste “Manualul ascensiunii (al înălţării, al iluminării)” scris de Joshua Stone. Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost faptul că, în cartea mea, precedentă am atins acest subiect şi pe alocuri am avut dreptate. Doar pe alocuri…

Am să citez, cuvânt cu cuvânt acestă poveste a creaţiei. Cam aşa a început totul…

“Povestea creaţiei, care urmează, este o poveste uluitoare şi pe alocuri greu de crezut.

Aş vrea doar să confer mai multă credibilitate acestui capitol, spunând că n-am inventat

eu nimic din toate astea. Toate aceste informaţii vin direct din mesajele de la Mintea

Universala, transmise prin Edgar Cayce si alte surse, cum ar fi Djwhal Khul, Ruth

Montgomery, Fundatia Tibetană şi alte asemenea tipuri de channeling. Lucrul uluitor este

că toate aceste surse spun o poveste în principiu similară, astfel încât ştiu că mă aflu

foarte aproape de adevăr, deşi o parte ar putea fi foarte surprinzatoare pentru unii dintre

cititori.

La început a fost o singură sursă de Lumină, prezenţa unică, numită Dumnezeu.

Dumnezeu, în marea Lui bucurie şi dragoste, a avut dorinţa sa creeze, să se exprime. Din

aceasta stare nediferentiată, Dumnezeu a creat stele, planete, galaxii, universuri, şi i-a

plăcut ceea ce crease. Lipsea, totuşi, ceva: compania. Dumnezeu a dorit să creeze fiinţe

cu conştiinţa de sine, care sa poată împărtăşi cu El bucuria creaţiei. Din infinitatea lui

Dumnezeu au apărut trilioane de scântei de Lumină, făcute după chipul si asemănarea

Lui.

Din aceasta exprimare a apărut şi Amilius, Lumina, prima formă de expresie a minţii

Divine, prima manifestare a spiritului. Toate sufletele au fost create de la început şi toate

sufletele erau androgine. Lucrul extraordinar legat de crearea noastra a fost aspectul

liberului arbitru.

În momentul când am fost creati, ne-am luat zborul în univers, creând asa cum creează

Dumnezeu, cu mintea noastră, extinzând Împărăţia lui Dumnezeu. Eram perfecţi, iar

aceasta era starea Edenică. În călătoriile noastre prin infinitatea lui Dumnezeu, am

descoperit universul fizic sau material şi ni s-a trezit curiozitatea, căci la început nu

aveam corpuri fizice, doar corpuri spirituale.

Atunci am început sa ne proiectăm o parte din noi însine, să zicem, pe Pamânt, ca să

explorăm frumuseţea materiei. De fapt, nu era nimic rău în asta, căci întreg universul

infinit era un fel de teren de joacă. Am început să ne proiectăm o parte din noi înşine într-un copac, ca să experimentăm cum e un copac. Apoi ne-am proiectat o parte din noi înşine într-o stânca, să vedem cum era  a fi aceea, apoi într-un animal, ca să vedem cum e sa manânci iarbă şi să interactionezi cu alte animale.

În toate cazurile, făceam asta şi apoi plecam şi ne proiectam înapoi în planurile

spirituale. Apoi, de asemenea, cu puterea incredibilă a minţii noastre, cream forme-gând

de animale prin puterea imaginaţiei. Aceste forme-gând începeau să capete densitate şi

noi locuiam în aceste creaturi care erau forme-gând, întocmai aşa cum locuiam într-un

animal care fusese deja creat.

Toate acestea au fost bune si frumoase pâna la momentul din creaţie pe care Biblia îl

numeşte căderea omului. Acela a fost momentul în care noi am uitat cine eram, din cauza

supra-identificarii cu universul material. Am rămas prinşi în densitatea materiei şi am

început sa credem ca eram animale sau creaturile forme-gând animale pe care le creasem.

Căderea în iluzia că suntem materiali ca identitate, nu spirituali, a iniţiat spirala

descendentă a creaţiei. În acel moment, a început să existe "ego", ego fiind un sistem de

gândire şi o filosofie bazată pe credinţa iluzorie în separare, frică, egoism şi moarte.

Acest fenomen al căderii tot mai adânci a sufletelor prinse în iluzia materiei a

continuat într-un ritm alarmant. Amilius (o încarnare a lui Iisus) şi alte fiinţe înalte care

nu căzuseră au ştiut că trebuia făcut ceva pentru a-i ajuta pe semenii şi fraţii şi surorile

lor, caci omul continua să creeze o mulţime de monstruozităţi ca să-si satisfacă dorinţa scăpată de sub control.

……………………………………………………………………………

Planul pe care Dumnezeu şi Puterea lui Dumnezeu l-au conceput pentru a rectifica

aceasta situaţie a fost crearea a cinci rase fizice, pe cele cinci continente ale planetei.

Fiecare rasă avea altă culoare a pielii. Nicio culoare nu era mai bună decât alta, dar

fiecare era potrivita pentru o alta climă. Anumite culori ale pielii erau mai bune pentru

anumite condiţii climatice.

Planul era ca toate sufletele care rămasesera prizoniere în materie să folosească aceste

corpuri umane mai perfectionate pentru a se încarna în ele, corpuri mai potrivite pentru

fiii si fiicele lui Dumnezeu. Aşa că omul nu s-a tras din maimuţă, cum sustineau

evolutioniştii; am fost creaţi”.