"Definitie"

Am citit ceva frumos preluat din codexurile găsite în 1945 la Nag Hammadi: o definiţie a Divinului,  a supremului, a lui Ceea Ce Este. Dar acesta evident, este cu mult mai frumos. Se găseşte în Cartea Secretă a lui Ioan din codexul III.

Unicul este

de nemărginit, căci nu există nimic înaintea lui

care să-l mărginească,

de neînţeles, căci nu există nimic înaintea lui

care să-l înţeleagă,

De nemăsurat, căci n-a fost nimic înaintea lui

care să-l măsoare,

De nevăzut, căci nimic nu l-a văzut,

 veşnic, căci există pentru veşnicie,

De nerostit, căci nimic nu-l poate înţelege pentru a-l rosti,

De nenumit, căci nu există nimic înaintea lui

care să-i dea nume.

Unicul este lumina nemăsurată, pură, sfântă, imaculată.

Este de nerostit şi e desăvârşit în nepieire.

Căci nu e doar desăvârşire ori binecuvântare

ori divinitate:

E mult mai măreţ.

Unicul nu este material şi nu e nematerial.

Unicul este mare şi nu este mic.

Nu se poate spune:

Cât de mare e?

Ce fel e?

Căci nimeni nu-l poate înţelege. (III:3)

Cam aşa poţi defini Divinitatea.... Şi asta cam sec...

"realitatea" iluzorie

Ma uitam ieri la un documentar pe Discovery. Si acolo se facea o analogie intre lumea virtuala de pe calculator si lumea “reala” pe care o traim sau o existam, in functie de stadiul nostru de evolutie. Si spre surprinderea mea, am inteles dintr-un alt unghi, ce spuneau maestrii indieni despre aceasta lume iluzorie. Aceasta Maya.

Daca te joci un joc pe calculator, oricat de real ar parea acest joc, vei vedea ca, daca faci zoom pe imagine ca este alcatuita din pixeli. Si atunci, la acel zoom, vei intelege ca acel joc nu este decat un joc si nicidecum o realitate.

Partea interesanta este ca acelasi lucru putem face cu lumea inconjuratoare, cu aceasta “realitate” pe care o traiesc cu totii. Am citit o carte despre fizica cuantica povestita de doi fizicieni americani ai vremilor noastre pe intelesul tuturor. Si spre surprinderea mea, placuta de altfel, acolo se spune ca tu determini realitatea a ceea ce vezi prin observare. Sa fiu mai explicit un pic. Daca iei doi atomi si ii trimiti in alta locatie decat locatia initiala, tu vei determina, prin observare, daca acei atomi vor fi impreuna sau despartiti (intr-o o aceeasi cutie sau in cutii diferite). Deci, daca tu faci observarea tu vei determina unde se afla acei atomi. Pana atunci, adica, pana tu vei face observarea, ei se afla in toate locurile posibile in acelasi timp. Suna ciudat, nu? Dar este perfect adevarat. La nivel macroscopic se intampla exact la fel. Din pacate nu exista un aparat experimetal atat de mare incat sa se poata experimenta acestea la nivel macroscopic. Dar, intelegand ca ceea ce este macroscopic exista prin ceea ce este microscopic, atunci, evident ca daca atomii sunt in stare, sa spunem, nediferentiata, atunci si obiectul pe care in constituie va avea aceeasi proprietate. Aici intervine insa o mica exceptie, dar nu intram in amanunte.

Revenind la “realitatea” noastra...

Daca vom face “zoom”, asa cum am facut la nivelul unui joc pe calculator, pe un obiect macroscopic si “realitatea” pe care o traiesti ce vei vedea?  Un mare NIMIC.

Hadeti sa vedem de ce. Sa zicem ca facem un “zoom” unei mese din casa voastra. Vezi si o poti ridica pe acea masa. Este solida, si este din lemn(sau dupa caz). Ok. Daca mergem mai adanc, inauntrul ei, acel lemn este alcatuit din molecule, acele molecule sunt alcatuite din atomi, acei atomi sunt alcatuiti din particule subatomice. Dupa cum stim, particulele subatomice(electoni, neutroni, protoni, quarci, bosomi) sunt de fapt niste energii. Poti vedea energia? Ei bine, nu. In anumite conditii se poate deduce. Revenind, daca faci “zoom” pe materia ce te inconjoara in “realitatea” ta, vei ajunge in cele din urma la energie. Si practic materia dispare.

Seamana cu zoom-ul din jocuri nu, unde nu se mai vede nimic. Asa cum jocul pe calculator este iluzoriu, asa si aceasta “realitate” este iluzorie. Si practic si tu ca fiinta unama alcatuita dn materie esti iluzoriu. Un singur lucru ramane stabil si sigur. Fiinta ta.

despre constiinta.

Răspunsul la o întrebare ce mă frământa de mai mult timp,   l-am  găsit la cineva mai luminat decât mine.

Mă interesa cum se poate face să ridici nivelul de conştiinţă al unui om, căci mi-ar plăcea să pot determina creşterea evoluţiei spirituale la oameni, sau să o influenţez (asta cu determinatul sună a orgoliu, nu?). Pentru că evoluând spiritual începi să vezi adevărata viaţă. Şi pentru că merită. Am întrebat în dreapta şi în stânga, dar nu am aflat răspunsul. Mi se ofereau răspunsuri, dar nu mi se potriveau. Nu înseamnă că acele răspunsuri nu erau bune, ci pur şi simplu nu le-am putut asimila la momentul respectiv. Şi nici la momentul acesta. Poate vreodată...cine ştie...

Am fost la un seminar unde era invitat remarcabilul profesor universitar Constantin Dulcan, autorul celebrei “Inteligenţa materiei”, şi l-am întrebat acelaş lucru. Mi-a dat un răspuns la care nu mă aşteptam dar pe care l-am apreciat foarte mult.  “mi-am pus şi eu această problemă de multe ori” mi-a răspuns “şi nu i-am aflat răspunsul”. Răspuns sincer, şi e mare lucru să recunoşti că nu ştii în faţa unui număr mare de oameni. Trebuie să ai o calitate superioară.

La un moment dat am ajuns la o iniţiere de Inforeiki, şi cea care m-a iniţiat mi-a oferit răspunsul: nu poţi creşte nivelul conştiinţei individuale. Singurul lucru pe care îl poţi face este să ajuţi la creşterea egregorului. Crescând egregorul, sau conştiinţa colectivă, poţi ajuta şi pe alţii să crească. Fiecare adunare de oameni cu anumite caracteristici are un egregor. O familie are un egregor, o ţară are un egregor. Ştiţi că românii sunt recunoscuţi peste tot. A, ăsta e român! Nu-i aşa?

Aşadar, prin preocupările noastre spirituale determinăm uşor, uşor, un nivel ridicat al egregorului ţării noastre ce va determina, la un moment dat, creşterea nivelului spiritual al altor oameni din România. Din păcate, la nivel individual nu se poate creşte conştiinţa din exterior (dacă pot spune aşa). Adică, nu pot ajuta pe cineva anume să crească spiritual. Căci o conştiinţă dacă este joasă, nu poate concepe ca aceste lucruri ca fiind demne de luat în seamă. Şi atunci nu ai cum să convingi o conştiinţă joasă să citească o carte ce merită citită sau să participe la o iniţiere.

Doar prin preocupări spirituale putem ajuta pe ceilalţi care sunt mai tineri decât noi sau au fost mai leneşi în vieţile lor. Aşa încât să trăiască şi ei adevărata viaţă!

cate ceva despre eliberare...

continuare

 Dacă stă la întuneric, de obicei perioada este mai mare, şi asta este în funcţie de sentimentele pe care le-a avut în timpul vieţii. Ne reamintim că acest corp astral este determinat de sentimente.dacă au fost sentimente de avariie, egoiste, de ură faţă de semeni, atunci, evident va sta întro zonă întunecată. Unde, trebuie spus că pe lângă întunericul de necuprins există şi alte spirite ce au nutrit aceleaşi sentimente ca şi tine. Dacă este întro zonă albă, perioada este mai mică. Aici ajungi dacă ai avut sentimente nobile de bunătate de iubire faţă de semeni, de într-ajutorare şi altele asemenea. După o anumită perioadă variabilă de timp (trebuie avut în vedere că acolo timpul nu există ci este o caracteristică a încarnării) spiritul se dezbară de corpul astral şi ajunge în zona mentală. Aici, dacă spiritul a fost în zona întunecată, începe să devină inconştient. Adică, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dacă merităm Îl simim, dacă nu, dormim. Dacă spiritul este din zona albă, atunci el stă o perioadă în această zonă, mai “curată” în care spiritele rele nu mai sunt active. Iar perioada de timp cât “staţionează” spiritul aici este şi în funcţie de cât de tare şi-a dezvorlat în timpul încarnării, corpul mental. Dar este obligatoriu să ajungă toate. Dumnezeu ne atrage pe toţi la El, căci toi suntem copii Lui, şi răi şi buni. Din păcate unii sunt mai ignoranţi. De aceea nu sunt de accord cu ce propovădiueşte creştinismul cu privire la faptul că diavolul trebuie urât. Nimeni nu trebuie urât. A urâ este un sentiment diavolesc şi nu dumnezeiesc. După o perioadă variabilă de timp, spiritul se dezbracă şi de corpul mental şi ajunge în zona cauzală. După această zonă, unde va sta iar o perioadă variabilă de timp şi în care spiritul va fi sau nu treaz, percepând din ce în ce mai bine Iubirea Necondiţionată a lui Dumnezeu, ( practic de pe aici începe Raiul, dar şi în zona mentală se percepe Pacea şi Iubirea lui Dumnezeu ) spiritul va ajuge la finalul “călătoriei” sale. Trebuie menţionat că şi în această zonă, unele spirite cor fi adormite, chiar mmai multe decât zona precedentă. Cu cât urci mai mult, cu atât spiritele care vor fi treze, conştiente, vor fi mai puţine, în funcţie de cum şi-au dezvoltat (sau au fost) aceste corpuri (cum şi-au ghidat viaţa, după ce principii) în viaţa respectivă. Adică, cu cât eşti mai ignorant în această viaţă, cu atât vei fi mai adormit în cealaltă, dar după ce vei sta suficient de mult pentru a-ţi fi plătite toate acţiunile pe care le-a determinat. Şi plata nu se face complet, dar îndeajuns. Revenind…

După zona cauzală, spiritul rămâne liber în Dumnezeu. Acolo este desăvârşirea. Dacă ai reuşit să ajungi acolo conştient, atunci eşti desăvârşit. Ne mai eşti obligat să te încarnezi, putând însă să o faci, dacă vei vrea să îndrumi oameni, populaţii către calea cea bună. Să te încarnezi ca Învăţător.

Cam ăsta este traseul pe care îl facem cu toţii de atâta vreme şi de atâtea ori.

Acum, la orientali, omul prin diverse învăături, în funcţie şi de nivelul lui de conştiinţă, poate să facă în aşa fel încât atunci când va trebui să plece din această viaţă, să treacă fulgerător prin aceste trepte, vămi (cum se spune în popor) şi să ajungă direct în Dumnezeu. Aceasta este desăvârsirea, atingerea Nirvanei, realizarea Sinelui, sau cum vreţi să o numiţi. Este de fapt o scurtătură la miloanele de încranări ce ar mai trebui făcute pentru a ajunge acolo. Acolo la Dumnezeu. Acolo de unde am plecat. Şi unde Dumnezeu, in iubirea Lui nemărginită, ne atrage pe toţi, aşa cu o colşcă îşi cheamă puii de fiecare dată. Toţi suntem fii lui Dumnezeu, doar unii o realizăm. Dar, cu răbdare, şi ignoranţa celor mulţi va trece, şi vor realiza şi ei acelaşi lucru. Şi noi am fost ignoranţi şi alţii au fost binevoitori cu noi. Este doar o treaptă ce trebuie urcată, fie că realizăm asta sau nu. Nu în viaţa asta, poate în următoarea. Nu în următoarea, poate în următoarea şi tot aşa. Dumnezeu are la dispoziţie eternitatea. Ne aşteaptă. De-abia atunci când vom ajunge acolo vom realiza cât de ignoranţi am fost să nu ne grăbim întoarcerea Acasă.

Cate ceva despre Eliberare

Haideţi să vă spun o poveste. O poveste care îmbină cele două mari curente religioase, creştinism şi hinduism (aici mă refer inclusiv la budism şi alte religii orientale). La început, nu puteam înţelege cum la creştini este raiul  iar la orientali este eliberarea. Ce este aceea eliberare? Cum se face aceasta? Ce este raiul? Cum ajungi acolo? Îmi amintesc de călugărul la care m-am spovedit ultima oară, că îmi spunea dacă nu cumva cred în prostiile alea cu Nirvana. I-am răspuns că nu cred că poate fi adevărat, dar, ca şi călugărul, eram ignorant. Nu ştiam nimic despre asta dar mi-am permis să-mi dau cu părerea. Este, dacă vrei un fel de sport naţional al românilor.

Omul cât este încarnat pe această mică planetă, are mai multe corpuri. Cel mai grosier, şi care se vede, este corpul material. La care se adaugă şi corpul eteric, formând corpul fizic. Apoi are corpul astral, determinat de sentimente, apoi corpul cauzal şi apoi mental. Ultimul, fiind învelit de aceste corpuri este spiritul. Este acea părticică de Dumnezeu. Este cea care este creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. De fapt, noi asta suntem. În esena noastră, pură, asta suntem. Spirit. Aşa trăim neîncarnaţi. Iar toate experienţele din încarnare sunt stocate acolo, în spirit, în noi.

Ansamblul de corpuri de care ne folosim în timpul încarnării pe o anumită planetă, căci este evident că noi, ca spirite pure, nu am putea avea o viaţă în acest sens al cuvântului în care o trăim astăzi, este numit suflet. Sufletul este cel în care sunt înregistrate cauzele acţiunilor pe care le determinăm în această încarnare. Pentru cauzele din altă viaţă informaţiile sunt stocate în spirit, şi determină în actuala încarnare destinul. Deci, în funcţie de acţiunile tale din alte vieţi vei avea un destin în această viaţa. Sau karmă, dacă vreţi. Cu toate că, karma este doar o acţiune. Sufletul se poate pierde parţial atunci când omul încarnat suferă diverse tragedii. De aceea este bine să ne refacem sufletul, căci în acea “gaură” care s-a format din desprinderea, pierderea unei porţiuni de suflet se pot aciua diverse entităţi nonbenefice. Sunt o grămada care “circulă” liber prin spaţiu. Aşadar, după moartea omului, corpul material trece în pământ, acolo unde-i este locul (sau se arde, oricum ar fi, se descompune în elementele primordiale şi implicit în energia din care este alcătuită aşa zisa materie), iar spiritul, învelit de celelalte corpuri, trece prin zona astrală. Trebuie spus că corpul eteric, care intră în alcătuirea corpului fizic, rămâne patruzeci de zile prin apropierea casei lui. După aceea, începe să se dezintegreze. De fapt, dezintegrarea începe timid chiar din ziua inhumării, dar, aşa mai serios, din a patruzecea zi. Revenind, spiritul, învelit de corpurile sale, trece mai întâi prin zona astrală. Aici, sunt mai multe zone, de la negru la alb, cu variante multiple de gri, sau alb mai deschis sau mai închis. Aici, spiritul rămâne pentru o perioadă variabilă de timp.

va urma

Orele de refacere a organelor corpului uman

continuare

Inima, intestinul subtire
Între orele 11:00 si 13:00, activitatea inimii e la capacitate maxima. În aceastã perioadã nu se recomandã mese copioase, care presupun un consum suplimentar de energie, care va fi luat din energia necesarã activitãtii intense a inimii.
Intestinul subtire are o activitate intensã între orele 13:00 si 15:00. Autorii afirmã cã nu de multe ori s-a observat cã un angajat cu norma redusã de muncã realizeazã la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma întreagã. De ce? Din cauza randamentului scãzut al organismului dupã orele 13, mai ales dupã un prînz copios.. Activitatea intestinului subtire, cu rol important  în procesul de digestie, e ghidatã de sistemul nervos vegetativ, a­ceasta putând fi blocatã sau dereglatã de stres sau nervozitate. Din acest motiv se re­comandã ca masa de prînz sã fie luatã în liniste.
Între orele 15:00 si 17:00 e perioada în care functioneazã la maximum vezica urinarã. Vezica urinarã are un rol imp în dezintoxicarea organismului, alãturi de rinichi. Acest lucru poate fi accelerat cu ajutorul ceaiurilor diuretice, care au un efect maxim dacã sînt bãute pînã la ora 19:00, deoarece între orele 17:00 si 19:00 rinichii functioneazã intens. Dacã în acest interval orar, puteti beneficia, alãturi de un ceai diuretic, si de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientã a corpului.
Dupã ora 19:00 e bine sã nu se consume o cantitate prea mare de lichide, înainte de somnul de noapte. Circulatia sangvinã are o activitate intensã între orele 19:00 si 21:00. Autorii spun cã dacã multi pãrinti au zilnic o pro­blemã cu adormitul copiilor înainte de ora 19:00, dupã aceastã orã, trimisul la culcare devine deseori “o bãtãlie crâncenã”, care de obicei e câstigatã de cãtre copii. Acest lucru nu se întîmplã fãrã motiv: între orele 19:00 si 21:00 circulatia sangvinã functioneazã cel mai bine. În aceastã perioadã, corpul si spiritul se gîndesc la cu totul altceva decît la dormit.
De la ora 21:00 pînã la ora 23:00 se realizeazã o acumulare intensã de energie în corp. Aceste 2 ore ale recuperãrii energiei se numesc la chinezi, dupã un meridian al corpului, “triplul încãlzitor”. Cei care sînt în aceastã perioadã sensibili la frig, cei care nu pot dormi decît într-o camerã încãlzitã nu ar trebui sã ignore acest semnal. Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emotional si necesitã atentie. Pentru multi dintre noi, cele 2 ore sunt pline de vitalitate. Acest lucru e mai usor vizibil la tineri, care în aceastã perioadã se gîndesc sã meargã la distractii si nu la somn. Multora dintre noi ni s-a imprimat ideea, ani de-a rîndul, cã seara trebuie sã ne culcãm devreme, corpul refãcîndu-se prin somn pînã la miezul noptii. Poate cã aceste vorbe sînt de fapt interpretarea gresitã a ideii cã noi acumulãm intens energie între cele 2 ore.
Vezica biliarã si ficatul
Între orele 23:00 si 1:00 se realizeazã intens functiile veziculei biliare. Aceasta, care contribuie cu secretiile ei la digestie, e un organ care, prin disfunctia lui, dã mari probleme întregului organism. Cei care se trezesc des noaptea în aceastã perioadã trebuie sã-si punã cumva problema unei functionãri gresite a bilei sau a ficatului. Stresul si mîncarea consistentã cu prãjeli si grãsimi seara împiedicã o functionare corectã a bilei. Compresele umede si calde aplicate pe zona ficatului sînt benefice în acest interval orar. Ceaiul fierbinte, bãut cu înghitituri mici, mai ales cel de pelin, bãut cu 20 de minute înainte de masã, ajutã la activarea functiei bilei. Sucul de ridichi ajutã de asemenea. E de mare importantã descongestiona­rea intestinului gros care, dacã nu se reali­zeazã în mod natural, se poate face cu ajutorul unor clisme. În acest interval orar ar trebui evitate, pe cît posibil, bãuturile si alimentele reci. Dacã sînt probleme în fun­c­tionarea bilei sau a ficatului, munca des­fã­suratã în perioada noptii e foarte noci­vã, deoarece nu se pot reface cele doua organe. Mai avem încã 6 ore din noapte pentru a încheia ciclul de functionare al organelor interne pe parcursul unei zile.
Astfel, între orele 1:00 si 3:00 functioneazã intens ficatul. Acesta, dacã are o structurã deterioratã, se poate reface în anumite conditii, importantã fiind odihna prin somn alãturi de o bunã încãlzire a corpului. Functia ficatului suferã din cauza toxicitãtii mãrite a unor alimente, a alcoolului, nicotinei, cît si a stresului. De retinut e cã alcoolul si nicotina au un efect mult mai dãunãtor între orele 1:00 si 5:00 dimineata.
Între orele 3:00 si 5:00 dimineata e rîndul plãmînilor sã functioneze intens. Multi fumãtori au un acces de tuse dimineata pentru cã plãmînii au lucrat toatã noaptea si acum dau afarã substantele care nu trebuie sã fie în interiorul lor.
Între orele 5:00 si 7:00 dimineata, intestinul gros are o functie maximã. Hrana stã în intestinul subtire circa 2 ore, iar în cel gros, chiar 20 de ore. Scaunul subtire indicã probleme de digestie în in­testinul subtire, iar constipatiile pun în evi­dentã o crestere a toxicitãtii organismului.

Orele de refacere a organelor corpului uman

Traim cu totii într-un univers ciclic. Totul în jurul nostru se repetã: secundele, minutele, orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respiratia, bãtãile inimii... Viata e formatã dintr-o întreagã gamã de cicluri care creeazã o adevarata simfonie.. Dacã reusim sã mentinem un ritm corect în interiorul, dar si în afara noastrã, “concertul” pe care-l sustinem aici, pe Pãmînt, va fi unul lung si melodios. Ca sã reusim asta, trebuie sã stim cum.
Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor interne, mult mai putin. Johanna Paungger si Thomas Poppe, în cartea “Aus eigener kraft”, fac o descriere amãnuntitã a ritmului functiilor organelor noastre interne. Autorii afirmã cã fiecare dintre organele corpului are o activitate maxima timp de 2 ore pe zi, dupã cum urmeazã:
vezica biliarã (23:00-1:00)
ficatul (1:00-3:00)
plãmînii (3:00-5:00)
intestinul gros (5:00-7:00)
stomacul (7:00-9:00)
splina si pancreasul (9:00-11:00)
inima (11:00-13:00)
intestinul subtire (13:00-15:00)
vezica urinarã (15:00-17:00)
rinichii (17:00-19:00)
circulatia sangvinã (19:00-21:00), iar o acumulare generalã de energie se face între orele 21:00 si 23:00.
Haideti sã încercãm sã analizãm, din acest punct de vedere al autorilor, o zi din viata noastrã!
Stomacul, splina, pancreasul
E foarte important cum ne trezim dimineata. Dacã am încerca sã observãm cum se trezesc animalele dimineata, am constata cã ele mai întîi se întind, începînd fãrã grabã noua zi. Sã luãm exemplu de la animale si sã încercãm sã ne trezim dimineata linistiti, acordîndu-ne cîteva clipe de relaxare înainte de orice activitate zilnicã. Multi se trezesc dimineata cu “sufletul la gurã”, cu teama cã nu au timp de a rezolva ceea ce si-au propus... Ar fi bine sã ne trezim putin mai devreme decît o facem de obicei pt a simti linistea dinaintea zilei care abia începe.
Între orele 7:00 si 9:00, functiile stoma­cului sînt la valoare max, deci trebuie sã luãm micul dejun farã grabã. Ar trebui sã tinem cont si de calitatea si cantitatea alimentelor pe care le consumãm la aceastã masã.
În intervalul orar 9:00-11:00 lucreazã intens splina si pancreasul, sto­macul odihnindu-se. În acest interval e recomandat sã nu consumãm alimente greu digerabile.. Pancreasul e cel care controleazã nivelul glicemiei. E de preferat sã nu consumãm prea multe dulciuri pentru a nu forta functia pancreasului. Splina, “cimitirul eritrocitelor”, dacã nu functioneazã corect, se poate perturba nivelul elementelor figurate din sînge.