Actul creatiei

“La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu”. (Ioan1:1) 
Din Infinit s-a manifestat o infinitezimala parte si a format universurile.

In infinita Lui infinitate, in infinita Lui netulburare, in infinita Lui liniste Dumnezeu a ales sa Se manifeste. Cum?

 O mica parte din El a vibrat. Vibratia determina evident o unda. Unda este duala. Asa cum valurile marii se ridica la suprafata, asa si El a manifestat undele. Dar, valurile sunt doar in aparenta diferite de mare. Asa cum valurile se ridica la suprafata asa exista si in josul valului un gol de apa. Asadar, orice val este dual. Orice unda este duala. Asadar, Dumnezeu a ales sa se manifeste cu dualitate. Prin dualitate.

Valul  ii spune marii: eu sunt mai inalt decat tine, eu sunt diferit de tine. Eu ma manifest, tu nu. Dar cand valul se stinge uita de manifestarea lui si se topeste in mare. Astfel el devine marea. Apoi marea se hotaraste sa manifeste alt val care de asemenea se va crede diferit de marea mama. Dar si acest val se va intoarce acasa dup ace se va fi terminat cu manifestarea lui.

Dumnezeu, in infinitatea lui a ales ca o infima parte din El sa se manifeste. Si prin vibratie (Cuvantul) a determinat unda. Unda duala. Astfel Dumnezeu a lasat loc dualitatii. Dumnezeu cunoaste dualitatea. El a deteminat-o. Dar, depasind-o ajungem acasa in Dumnezeu. Ajungem in nondualitate. In nemanifestare. In starea de beatitudine vesnica. In iubirea neconditionata de absolut  nimic.

Unda de vibratie Aum sau Amin  este  manifestarea lui Dumnezeu. Este ceea ce noi crestinii denumim Duh Sfant.  Manifestarea lui Dumnezeu se numeste Duh Sfant. Duhul Sfant este Dumnezeu (chiar daca numai o parte din El, oricum partea  defineste intregul).

Asa a fost inceputul. Asa a inceput totul.