despre chakre

Chakra este o denumire în sanscrită ce înseamnă “roată, disc”. În contextul corpului omenesc, chakra înseamnă centru energetic. Fiecare chakră corespunde unui anumit nivel de constiinţă, fiind sensibile la anumite culori, sunete, cristale, mantre, arome.

Se cunosc un număr de şapte chakre principale, dar există şi foarte multe chakre secundare (ale umerilor, ale palmelor, ale picioarelor, a inimii, ficatului,etc). Cele principale sunt legate între ele prin canalul central Sushumna, ce se află localizat de-alungul coloanei vertebrale. In zona chakrei inferioare, se află sarpele Kundalini, energia latentă a creativităţii conştiente. Când acesta este trezit, poate să urce de-alungul canalului Sushumna, până când ajunge la nivelul chakrei superioare, chakra coroanei, determinand iluminarea.

Chakrele în sine nu au energie. Ele preiau energia din mediul înconjurător, permitându-le astfel o functionare bună.

Există pe lângă cele şapte chakre principale şi o mulţime de chakre secundare. Unii spun că ar fi câteva sute. Cele mai importante ar fi cele ale mâinilor, tălpilor, urechilor, ochilor.

Chakrele au proiecţie dorsală, exceptând prima si ultima chakră şi se rotesc continu, cu alternanţă, în sens orar şi antiorar. Fiecare chakră funcţionează pe şapte niveluri, pornind de la material la spiritual. Când ajunge la un nivel foarte mare, are loc un fenomen majestuos şi anume ridicarea şarpelui Kundalini până în creştetul capului, la nivelul chakrei coroanei şi apare aşa numita “floarea cu o mie de petale”. Iluminarea. Atingerea lui Dumnezeu. Întoarcerea în sânul lui Dumnezeu. Acesta este stadiul suprem al elevării spirituale.

Să spun câte ceva despre fiecare chakră. Aşadar…

Muladhara Chakra (chakra pubiană sau a rădăcinii)

Se află în prelungirea coloanei vertebrale la jumătatea perineului, asigurând legătura cu pământul. Coordonează simţul mirosului, glandele suprarenale, oasele dinţii cartilajele şi regiunea inferioară a corpului(rect, prostată, vezică urinară). Dirijează de asemenea, eliminarea toxinelor din organism şi realizează echilibrul sexual al persoanei.

Are rol de bază în supravieţuire şi în situaţiile de urgenţă. Răspunde de creativitate, de anxietate, de flexibilitate. Se ocupă de mecanismele ce duc la obţinerea celor ce ţin în viaţă corpul fizic ( hrană, bani, etc.) asigurând supravieţuirea. O coardă plasată în această chakră înseamnă”am nevoie de ajutorul tău pentru a supravieţui”.

Proasta funcţionare a chakrei pubiene are ca efect incapacitatea de a menţine o slujbă sau un nivel de trai şi determină realizarea acţiunilor impuse de frică. Exteriorizează efectele problemelor nerezolvate cu părinţii în perioada copilăriei. Se deschide foarte mult în stări de pericol, iar deschiderea ei brusca duce la instabilitate emoţională temporară. Blocarea face ca persoanele să fie aeriene”cu capul în nori” sau să sufere de obezitate, hemoroizi, constipaţie. Închiderea ei produce impotenţă.

Culoarea este rosu aprins.

Elementul ce îi corespunde este Pământul.

Cromoterapie: roşu de foc

Fonoterapie: Do major, vocala “U”.

Meloterapie: muzica ritmată.

Aromoterapie: Cerdu şi cuişoare.

Cristaloterapie: Agat, coral roşu, rubin, jasp

Naturoterapie: Răsărit şi apus de soare.

Swadhisthana Chakra (chakra subombilicală)

Se află localizată la doi centimetri sub ombilic. Coordonează gustul, organele de reproducere, rinichii, vezica urinară, lichidele corpului (sânge, limfă, spermă, urină,lichide digestive). Determină integrarea socială. Conformismul, mimetismul si senzualitatea, controlează nevoia de autocontrol şi manipulare, isteria, furia. Dacă este deschisă, prin ea se pot prelua starile negative de la alte persoane. Dă încredere în sine. Blocarea ei determină impotenţă, vaginism, boli renale sau ale vezicii urinare. Tot de ea depinde şi practicarea cu plăcere a actului sexual şi relaxarea, ea controlând practice calitatea  relaţiilor noastre. Corzile din această zonă semnifică “te doresc din punct de vedere sexual”. Prin corzile de la acest nivel se poate pierde energie.

Culoarea este portocaliu.

Elementul characteristic este apa.

Cromoterapie: orange

Fonoterapie: Re major vocala “O”

Meloterapie: muzica uşoară.

Aromoterapie: ylang-ylang, ulm, stejar

Cristaloterapie: carneol

Naturoterapie: cerul portocaliu dimineaţa, apa limpede.

 

                                                                                   va urma

Sinele

Ma intreba cineva  intr-un comentariu pe blog, ce este Sinele. Mai jos este descris foarte frumos aceasta (si scopul final al lui), printr-o frază din cartea ce se numeşte “Învăţătura sacră” scrisă de Sri Yukteswar:

“...omul înţelege pe de-a-ntregul că Spiritul Etern, Tatăl, singura Substanţă Reală este Unitatea, este Întregul Perfect şi că propriul său Sine nu-i decât o idee de frântură de Lumină spirituală. Când înţelege aceasta, omul renunţă la ideea zadarnică a existenţei separate a propriului sine şi se contopeşte cu Spiritul Etern, Dumnezeu-Tatăl; unirea, contopirea aceasta cu Dumnezeu este..., ţelul final al omului...”

"Definitie"

Am citit ceva frumos preluat din codexurile găsite în 1945 la Nag Hammadi: o definiţie a Divinului,  a supremului, a lui Ceea Ce Este. Dar acesta evident, este cu mult mai frumos. Se găseşte în Cartea Secretă a lui Ioan din codexul III.

Unicul este

de nemărginit, căci nu există nimic înaintea lui

care să-l mărginească,

de neînţeles, căci nu există nimic înaintea lui

care să-l înţeleagă,

De nemăsurat, căci n-a fost nimic înaintea lui

care să-l măsoare,

De nevăzut, căci nimic nu l-a văzut,

 veşnic, căci există pentru veşnicie,

De nerostit, căci nimic nu-l poate înţelege pentru a-l rosti,

De nenumit, căci nu există nimic înaintea lui

care să-i dea nume.

Unicul este lumina nemăsurată, pură, sfântă, imaculată.

Este de nerostit şi e desăvârşit în nepieire.

Căci nu e doar desăvârşire ori binecuvântare

ori divinitate:

E mult mai măreţ.

Unicul nu este material şi nu e nematerial.

Unicul este mare şi nu este mic.

Nu se poate spune:

Cât de mare e?

Ce fel e?

Căci nimeni nu-l poate înţelege. (III:3)

Cam aşa poţi defini Divinitatea.... Şi asta cam sec...

"realitatea" iluzorie

Ma uitam ieri la un documentar pe Discovery. Si acolo se facea o analogie intre lumea virtuala de pe calculator si lumea “reala” pe care o traim sau o existam, in functie de stadiul nostru de evolutie. Si spre surprinderea mea, am inteles dintr-un alt unghi, ce spuneau maestrii indieni despre aceasta lume iluzorie. Aceasta Maya.

Daca te joci un joc pe calculator, oricat de real ar parea acest joc, vei vedea ca, daca faci zoom pe imagine ca este alcatuita din pixeli. Si atunci, la acel zoom, vei intelege ca acel joc nu este decat un joc si nicidecum o realitate.

Partea interesanta este ca acelasi lucru putem face cu lumea inconjuratoare, cu aceasta “realitate” pe care o traiesc cu totii. Am citit o carte despre fizica cuantica povestita de doi fizicieni americani ai vremilor noastre pe intelesul tuturor. Si spre surprinderea mea, placuta de altfel, acolo se spune ca tu determini realitatea a ceea ce vezi prin observare. Sa fiu mai explicit un pic. Daca iei doi atomi si ii trimiti in alta locatie decat locatia initiala, tu vei determina, prin observare, daca acei atomi vor fi impreuna sau despartiti (intr-o o aceeasi cutie sau in cutii diferite). Deci, daca tu faci observarea tu vei determina unde se afla acei atomi. Pana atunci, adica, pana tu vei face observarea, ei se afla in toate locurile posibile in acelasi timp. Suna ciudat, nu? Dar este perfect adevarat. La nivel macroscopic se intampla exact la fel. Din pacate nu exista un aparat experimetal atat de mare incat sa se poata experimenta acestea la nivel macroscopic. Dar, intelegand ca ceea ce este macroscopic exista prin ceea ce este microscopic, atunci, evident ca daca atomii sunt in stare, sa spunem, nediferentiata, atunci si obiectul pe care in constituie va avea aceeasi proprietate. Aici intervine insa o mica exceptie, dar nu intram in amanunte.

Revenind la “realitatea” noastra...

Daca vom face “zoom”, asa cum am facut la nivelul unui joc pe calculator, pe un obiect macroscopic si “realitatea” pe care o traiesti ce vei vedea?  Un mare NIMIC.

Hadeti sa vedem de ce. Sa zicem ca facem un “zoom” unei mese din casa voastra. Vezi si o poti ridica pe acea masa. Este solida, si este din lemn(sau dupa caz). Ok. Daca mergem mai adanc, inauntrul ei, acel lemn este alcatuit din molecule, acele molecule sunt alcatuite din atomi, acei atomi sunt alcatuiti din particule subatomice. Dupa cum stim, particulele subatomice(electoni, neutroni, protoni, quarci, bosomi) sunt de fapt niste energii. Poti vedea energia? Ei bine, nu. In anumite conditii se poate deduce. Revenind, daca faci “zoom” pe materia ce te inconjoara in “realitatea” ta, vei ajunge in cele din urma la energie. Si practic materia dispare.

Seamana cu zoom-ul din jocuri nu, unde nu se mai vede nimic. Asa cum jocul pe calculator este iluzoriu, asa si aceasta “realitate” este iluzorie. Si practic si tu ca fiinta unama alcatuita dn materie esti iluzoriu. Un singur lucru ramane stabil si sigur. Fiinta ta.

despre constiinta.

Răspunsul la o întrebare ce mă frământa de mai mult timp,   l-am  găsit la cineva mai luminat decât mine.

Mă interesa cum se poate face să ridici nivelul de conştiinţă al unui om, căci mi-ar plăcea să pot determina creşterea evoluţiei spirituale la oameni, sau să o influenţez (asta cu determinatul sună a orgoliu, nu?). Pentru că evoluând spiritual începi să vezi adevărata viaţă. Şi pentru că merită. Am întrebat în dreapta şi în stânga, dar nu am aflat răspunsul. Mi se ofereau răspunsuri, dar nu mi se potriveau. Nu înseamnă că acele răspunsuri nu erau bune, ci pur şi simplu nu le-am putut asimila la momentul respectiv. Şi nici la momentul acesta. Poate vreodată...cine ştie...

Am fost la un seminar unde era invitat remarcabilul profesor universitar Constantin Dulcan, autorul celebrei “Inteligenţa materiei”, şi l-am întrebat acelaş lucru. Mi-a dat un răspuns la care nu mă aşteptam dar pe care l-am apreciat foarte mult.  “mi-am pus şi eu această problemă de multe ori” mi-a răspuns “şi nu i-am aflat răspunsul”. Răspuns sincer, şi e mare lucru să recunoşti că nu ştii în faţa unui număr mare de oameni. Trebuie să ai o calitate superioară.

La un moment dat am ajuns la o iniţiere de Inforeiki, şi cea care m-a iniţiat mi-a oferit răspunsul: nu poţi creşte nivelul conştiinţei individuale. Singurul lucru pe care îl poţi face este să ajuţi la creşterea egregorului. Crescând egregorul, sau conştiinţa colectivă, poţi ajuta şi pe alţii să crească. Fiecare adunare de oameni cu anumite caracteristici are un egregor. O familie are un egregor, o ţară are un egregor. Ştiţi că românii sunt recunoscuţi peste tot. A, ăsta e român! Nu-i aşa?

Aşadar, prin preocupările noastre spirituale determinăm uşor, uşor, un nivel ridicat al egregorului ţării noastre ce va determina, la un moment dat, creşterea nivelului spiritual al altor oameni din România. Din păcate, la nivel individual nu se poate creşte conştiinţa din exterior (dacă pot spune aşa). Adică, nu pot ajuta pe cineva anume să crească spiritual. Căci o conştiinţă dacă este joasă, nu poate concepe ca aceste lucruri ca fiind demne de luat în seamă. Şi atunci nu ai cum să convingi o conştiinţă joasă să citească o carte ce merită citită sau să participe la o iniţiere.

Doar prin preocupări spirituale putem ajuta pe ceilalţi care sunt mai tineri decât noi sau au fost mai leneşi în vieţile lor. Aşa încât să trăiască şi ei adevărata viaţă!

cate ceva despre eliberare...

continuare

 Dacă stă la întuneric, de obicei perioada este mai mare, şi asta este în funcţie de sentimentele pe care le-a avut în timpul vieţii. Ne reamintim că acest corp astral este determinat de sentimente.dacă au fost sentimente de avariie, egoiste, de ură faţă de semeni, atunci, evident va sta întro zonă întunecată. Unde, trebuie spus că pe lângă întunericul de necuprins există şi alte spirite ce au nutrit aceleaşi sentimente ca şi tine. Dacă este întro zonă albă, perioada este mai mică. Aici ajungi dacă ai avut sentimente nobile de bunătate de iubire faţă de semeni, de într-ajutorare şi altele asemenea. După o anumită perioadă variabilă de timp (trebuie avut în vedere că acolo timpul nu există ci este o caracteristică a încarnării) spiritul se dezbară de corpul astral şi ajunge în zona mentală. Aici, dacă spiritul a fost în zona întunecată, începe să devină inconştient. Adică, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, dacă merităm Îl simim, dacă nu, dormim. Dacă spiritul este din zona albă, atunci el stă o perioadă în această zonă, mai “curată” în care spiritele rele nu mai sunt active. Iar perioada de timp cât “staţionează” spiritul aici este şi în funcţie de cât de tare şi-a dezvorlat în timpul încarnării, corpul mental. Dar este obligatoriu să ajungă toate. Dumnezeu ne atrage pe toţi la El, căci toi suntem copii Lui, şi răi şi buni. Din păcate unii sunt mai ignoranţi. De aceea nu sunt de accord cu ce propovădiueşte creştinismul cu privire la faptul că diavolul trebuie urât. Nimeni nu trebuie urât. A urâ este un sentiment diavolesc şi nu dumnezeiesc. După o perioadă variabilă de timp, spiritul se dezbracă şi de corpul mental şi ajunge în zona cauzală. După această zonă, unde va sta iar o perioadă variabilă de timp şi în care spiritul va fi sau nu treaz, percepând din ce în ce mai bine Iubirea Necondiţionată a lui Dumnezeu, ( practic de pe aici începe Raiul, dar şi în zona mentală se percepe Pacea şi Iubirea lui Dumnezeu ) spiritul va ajuge la finalul “călătoriei” sale. Trebuie menţionat că şi în această zonă, unele spirite cor fi adormite, chiar mmai multe decât zona precedentă. Cu cât urci mai mult, cu atât spiritele care vor fi treze, conştiente, vor fi mai puţine, în funcţie de cum şi-au dezvoltat (sau au fost) aceste corpuri (cum şi-au ghidat viaţa, după ce principii) în viaţa respectivă. Adică, cu cât eşti mai ignorant în această viaţă, cu atât vei fi mai adormit în cealaltă, dar după ce vei sta suficient de mult pentru a-ţi fi plătite toate acţiunile pe care le-a determinat. Şi plata nu se face complet, dar îndeajuns. Revenind…

După zona cauzală, spiritul rămâne liber în Dumnezeu. Acolo este desăvârşirea. Dacă ai reuşit să ajungi acolo conştient, atunci eşti desăvârşit. Ne mai eşti obligat să te încarnezi, putând însă să o faci, dacă vei vrea să îndrumi oameni, populaţii către calea cea bună. Să te încarnezi ca Învăţător.

Cam ăsta este traseul pe care îl facem cu toţii de atâta vreme şi de atâtea ori.

Acum, la orientali, omul prin diverse învăături, în funcţie şi de nivelul lui de conştiinţă, poate să facă în aşa fel încât atunci când va trebui să plece din această viaţă, să treacă fulgerător prin aceste trepte, vămi (cum se spune în popor) şi să ajungă direct în Dumnezeu. Aceasta este desăvârsirea, atingerea Nirvanei, realizarea Sinelui, sau cum vreţi să o numiţi. Este de fapt o scurtătură la miloanele de încranări ce ar mai trebui făcute pentru a ajunge acolo. Acolo la Dumnezeu. Acolo de unde am plecat. Şi unde Dumnezeu, in iubirea Lui nemărginită, ne atrage pe toţi, aşa cu o colşcă îşi cheamă puii de fiecare dată. Toţi suntem fii lui Dumnezeu, doar unii o realizăm. Dar, cu răbdare, şi ignoranţa celor mulţi va trece, şi vor realiza şi ei acelaşi lucru. Şi noi am fost ignoranţi şi alţii au fost binevoitori cu noi. Este doar o treaptă ce trebuie urcată, fie că realizăm asta sau nu. Nu în viaţa asta, poate în următoarea. Nu în următoarea, poate în următoarea şi tot aşa. Dumnezeu are la dispoziţie eternitatea. Ne aşteaptă. De-abia atunci când vom ajunge acolo vom realiza cât de ignoranţi am fost să nu ne grăbim întoarcerea Acasă.

Cate ceva despre Eliberare

Haideţi să vă spun o poveste. O poveste care îmbină cele două mari curente religioase, creştinism şi hinduism (aici mă refer inclusiv la budism şi alte religii orientale). La început, nu puteam înţelege cum la creştini este raiul  iar la orientali este eliberarea. Ce este aceea eliberare? Cum se face aceasta? Ce este raiul? Cum ajungi acolo? Îmi amintesc de călugărul la care m-am spovedit ultima oară, că îmi spunea dacă nu cumva cred în prostiile alea cu Nirvana. I-am răspuns că nu cred că poate fi adevărat, dar, ca şi călugărul, eram ignorant. Nu ştiam nimic despre asta dar mi-am permis să-mi dau cu părerea. Este, dacă vrei un fel de sport naţional al românilor.

Omul cât este încarnat pe această mică planetă, are mai multe corpuri. Cel mai grosier, şi care se vede, este corpul material. La care se adaugă şi corpul eteric, formând corpul fizic. Apoi are corpul astral, determinat de sentimente, apoi corpul cauzal şi apoi mental. Ultimul, fiind învelit de aceste corpuri este spiritul. Este acea părticică de Dumnezeu. Este cea care este creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. De fapt, noi asta suntem. În esena noastră, pură, asta suntem. Spirit. Aşa trăim neîncarnaţi. Iar toate experienţele din încarnare sunt stocate acolo, în spirit, în noi.

Ansamblul de corpuri de care ne folosim în timpul încarnării pe o anumită planetă, căci este evident că noi, ca spirite pure, nu am putea avea o viaţă în acest sens al cuvântului în care o trăim astăzi, este numit suflet. Sufletul este cel în care sunt înregistrate cauzele acţiunilor pe care le determinăm în această încarnare. Pentru cauzele din altă viaţă informaţiile sunt stocate în spirit, şi determină în actuala încarnare destinul. Deci, în funcţie de acţiunile tale din alte vieţi vei avea un destin în această viaţa. Sau karmă, dacă vreţi. Cu toate că, karma este doar o acţiune. Sufletul se poate pierde parţial atunci când omul încarnat suferă diverse tragedii. De aceea este bine să ne refacem sufletul, căci în acea “gaură” care s-a format din desprinderea, pierderea unei porţiuni de suflet se pot aciua diverse entităţi nonbenefice. Sunt o grămada care “circulă” liber prin spaţiu. Aşadar, după moartea omului, corpul material trece în pământ, acolo unde-i este locul (sau se arde, oricum ar fi, se descompune în elementele primordiale şi implicit în energia din care este alcătuită aşa zisa materie), iar spiritul, învelit de celelalte corpuri, trece prin zona astrală. Trebuie spus că corpul eteric, care intră în alcătuirea corpului fizic, rămâne patruzeci de zile prin apropierea casei lui. După aceea, începe să se dezintegreze. De fapt, dezintegrarea începe timid chiar din ziua inhumării, dar, aşa mai serios, din a patruzecea zi. Revenind, spiritul, învelit de corpurile sale, trece mai întâi prin zona astrală. Aici, sunt mai multe zone, de la negru la alb, cu variante multiple de gri, sau alb mai deschis sau mai închis. Aici, spiritul rămâne pentru o perioadă variabilă de timp.

va urma