Superficialitatea..

Mă uimeşte de fiecare dată superficialitatea oamenilor. Astăzi stăteam cu cineva la o masă, undeva la un restaurant şi priveam lumea ce se perinda pe acolo. Atunci am realizat superficialitatea oamenilor.

Oamenii vor să pară ceea ce nu sunt. Oamenii se îngrjesc de exterior. Oamenii vor aparenţe. Ei sunt aparenţi. Şi culmea atunci când sunt dezamăgiţi de aparenţe, tot ei strigă în gura mare că sunt dezamăgiţi de ceilalţi. Nu se uită, aşadar, în “grădina” proprie…

“mai întâi să îţi vezi bârna din ochiul tău...” spunea Cineva.

Din păcate nu ne aducem aminte de ceea ce ne-am propus atunci când ne încarnăm. În acest fel ne-ar fi fost infinit mai uşor! Dar, este parte din procesul evoluţiei...

Pe oameni ar trebui să-i intereseze interiorul. Oamenii ar trebui sa încerce măcar să pară ceea ce sunt ei cu adevărat. Oamenii ar trebui să fie autentici. Să fie adevăraţi. Şi cu toate că nu ne aducem aminte ceea ce ne-am propus la încarnare, ar trebui să facem eforturi în această privinţă. Să încercăm sa ne aducem aminte menirea noastră. Sau să încercăm să deducem asta.

Prin faptul că pun pe primul plan exteriorul lor şi nu interiorul, aşa cum ar trebui de fapt,  oamenii se păcălesc. Şi mai apoi sunt trişti. De ce? Pentru că satisfacţia materială este repede trecătoare. Dar satisfacţia sufletului este îndelungă, căci ea îţi oferă bucuria trăirii, existenţei tale eterne. Căci ceea ce faci şi îţi aduce entuziasm, bucurie, fericire este dictat de Sinele superior. Iar ceea ce faci înspre supărare, tristeţe, neplăcere nu este dictat de Sinele tău superior şi atunci nu mergi în direcţia bună. Şi de aceea, ceea ce îţi aduce bucurii permanente trebuie făcut iar nu ceea ce îţi aduce bucurii efemere! Iar bucuriile permanente vin numai şi numai dacă “lucrezi” pentru interiorul tău şi nu pentru exterior. Pentru sufletul tău şi nu pentru aparenţe. Pentru spiritul tău şi nu pentru hainele cu care te îmbraci. Căci în final trupul tău va putrezi şi vei rămâne numai tu, spirit şi ceea ce ai învăţat în această viaţă. Şi la final la ce îţi va fi folosit toată această  falsitate şi chinuială a ta?

Ego şi sex

Azi vreau să vorbesc despre problemele omenirii. Problemele faţă de care, dacă s-ar lua atitudine de îndreptare, am avea o lume mult mai bună. De fapt lumea în care sperăm să trăim cu toţii.

Există două probleme ale omenirii după cum spunea Aivanhov. Personalitatea sau ego-ul şi sexualitatea. Aceste două probleme, dacă sunt stăpânite de individ poate atinge eliberarea. Sau măcar începe să se ducă spre spiritualizare. Cum?

Prima, ego-ul sau personalitatea, este cea care te face să fi mândru. A fi mândru este un lucru dăunător pentru spiritul tău. Spiritul omului, care la bază are Lumina, este un spirit smerit.  căci vine de la Dumnezeu iar Dumnezeu şi ego-ul sunt incompatibile. vă daţi seama cum ar fi dacă Dumnezeu ar avea ego? cred că nu am exista, de fapt. Ego-ul împiedică evoluţia spirituală. Ego-ul împiedică adevărata viaţă. Ego-ul te limitează. Din cauza lui nu eşti smerit. Am mai spus-o şi o repet: Dumnezeu a făcut tot universul şi nu este mândru, tu de ce ai fi? Pentru că ai construit o casă? Sau pentru că ai o maşină mai “şmecheră”? Toate astea sunt numai la nivel de o viaţă. Ia încearcă să îţi revizuieşti toate vieţile de până acum! Ia încearcă să vezi care este rolul tău în existenţa asta universală! Ia încearcă să vezi locul tău în univers. Sau cât şi ce reprezinţi tu în acest univers. Şi apoi vezi dacă mai vreun motiv ca să fii mândru...

Până şi Biblia încearcă, prin limbajul ei, să ne facă sa ne punem întrebări cu privire la ego-ul nostru. Încearcă să ne facă să ne umilim, să ne smerim. Acum, unii ar spune, vai eu să mă umilesc..Eu spun că din cauza orgoliului, din cauza ego-ului, spune asta! Şi cu cât ego-ul e mai mare cu atât ţi se pare o prostie mai mare! 

Sunt atât de multe argumente...

A doua problemă a omenirii este sexualitatea. Poate par vreun domatic (şi nu este nici pe departe aşa) dar sexul a stricat omenirea. A stricat ce este bun în oameni. Geneza din Biblie este de fapt despre sex. Greu de crezut, într-adevăr! De fapt cunoasterea binelui şi a răului, muşcarea mărului de catre Adam si Eva, se referă tot la sex. Pomul care este în mijocul grădinii este sistemul nervos central iar mărul este chakra sexualităţii. Atunci când au experimentat aşa ceva, oamenii nu erau capabili ( ca şi acum ) de manageriarea energiei sexuale ce se degajă din acest act. Adam şi Eva este raţiunea, respectiv simţirea. Atunci când Eva este “pe cai” raţiunea sucombă iar când raţiunea este primordială, simţirea este pe planul secundar.

Tot ce este bazat pe sex nu durează mult timp. Dispare repede. Căci nu are o bază stabilă. Vedeţi şi voi că cei ce au o relaţie bazată pe sex nu durează. De fapt durează foarte puţin. Urmăriţi treaba asta şi veţi vedea că am dreptate...Poate continenţa ar rezolva problema...Înca nu ştiu..

Dacă oamenii ar încerca măcar să renunţe la aceste două probleme majore ale vieţii lor şi mai mult, dacă ar reuşi, viaţa noastră s-ar transforma într-un chip greu de imaginat. În bine, bine-nţeles. Cred că lumea ce va veni după 2012, va fi lipsită de aceste două componente umane. Nu în totalitate, dar într-un procent zdrobitor.

Litania parintelui Arsenie

M-am hotarat sa postez aceasta litanie, aceasta rugaciune, fiind si postul Pastelui. Mie imi place foarte tare.  

Slava Tatalui si Filului si Sfantului Duh, precum era la Inceput, Acum si pururea si in vecii vecilor, Amin.

Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie Duhule Sfinte.

1.      Duhule Sfinte coboara de pe Tronul Maririi Tale si ridica-Ti un cort in inima slujitorului tau, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

2.      Duhule Sfinte care purcezi de la Tatal, si de la Fiul, invata-ma sa traiesc permanent in prezenta lui Dumnezeu, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

3.      Duhule Sfinte care purcezi de la Tatal si de la Fiul, invata-ma sa traiesc dupa Voia Celui Prea Inalt, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

4.      Duhule Sfinte care locuiesti in Inima Fiului, invata-ma sa Te cunosc si sa Te iubesc, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

5.      Duhule Sfinte care Te ingrijesti de Slava Tatalui, invata-ma sa traiesc in daruire fata de Dumnezeu si in deplina incredere in El, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

6.      Duhule Sfinte simbolizat prin limbile de foc, aprinde si in inima mea focul iubirii Tale, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

7.      Duhule Sfinte porumbel tainic, invata-ma sa inteleg Sfanta Scriptura, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

8.      Duhule Sfinte care nu ai nici o infatisare si nici nume, invata-ma sa ma rog bine, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

9.      Duhule Sfinte care vorbesti prin gura profetilor, invata-ma sa traiesc in pacea sufletului si echilibrul spiritului, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

10.  Duhule Sfinte foc arzator de iubire, invata-ma sa traiesc intelept si rabdator, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

11.  Duhule Sfinte datatorul tuturor Darurilor, invata-ma sa traiesc in smerenie si modestie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

12.  Duhule Sfinte vistierie abundenta de Har, invata-ma sa inteleg valoarea suferintelor, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

13.  Duhule Sfinte vistiernic nemarginit de Har, invata-ma sa folosesc corect timpul pretios, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

14.  Duhule Sfinte vistiernic de Har inepuizabil, fereste-ma de lipsa de iubire si de mandrie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

15.  Duhule Sfinte a carui bogatie nu o poate aprecia nimeni, invata-ma sa alung imaginile si gandurile inutile, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

16.  Duhule Sfinte datatorul multor Daruri, invata-ma sa evit activitatile si vorbele inutile, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

17.  Duhule Sfinte din a carui plinatate am luat noi toti, invata-ma sa pot sa tac si sa vorbesc la timpul potrivit, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

18.  Duhule Sfinte iubire vesnica, invata-ma sa dau celorlalti un exemplu bun, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

19.  Duhule Sfinte bunatate vesnica, da-mi perseverenta in bine pana la sfarsit, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

20.  Duhule Sfinte dascal bun, invata-ma sa ma port corect cu oamenii, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

21.  Duhule Sfinte prieten drag al sufletelor, invata-ma sa nu judec pe nimeni si sa nu imi amintesc raul facut mie, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

22.  Duhule Sfinte Lumina care fericesti sufletele, invata-ma sa vad nevoile altora si sa nu omit faptele bune, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

23.  Duhule Sfinte Lumina vesnica, ajuta-ma sa-mi vad greselile, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

24.  Duhule Sfinte care infaptuiesti minuni in suflete, condu-ma prin vigilenta la perfectiune, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

25.  Duhule Sfinte in fata caruia nimic nu este ascuns, invata-ma sa scap de urmari diabolice, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

26.  Duhule Sfinte care cunosti viitorul universului, te rog ajuta-ma sa scap de supunerea fata de trup si fata de diavol, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

27.  Duhule Sfinte care cunosti viitorul meu, incredintez ocrotirii tale familia mea, prietenii si pe toti oamenii, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

28.  Duhule Sfinte cu ajutorul tau Dumnezeiesc, invata-ma sa traiesc spre slava si lauda lui Dumnezeu, spre binele sufletelor si bucuria Maicii Domnului, ca sa pot muri ca Sluga Aleasa, Slava Tie Dumnezeule, Duhule Sfinte, Slava Tie

Terapia prin credinta

 urmare din 03.04.2011

 Toate aceste patimi influenţează starea de sănătate a trupului. După cum spunea Sf. Serafim de Sarov, de multe ori se întâmplă ca boala trupească să fie generată de patimi, pentru că bolile sufletului duc inevitabil şi la tulburări ale trupului. Dacă patimile sufleteşti (mânia, desnădejdea, etc.) ar acţiona prin mecanisme psihosomatice, patimile trupeşti (lăcomia pântecelui, lenea, desfrâul) pot acţiona direct prin intermediul unor mecanisme metabolice, endocrine sau imunitare.

După cum arată Hierotheos Vlachos, scopul fundamental al credinţei este de a-l călăuzi pe om spre Dumnezeu. Dar pentru a putea face acest lucru, omul trebuie mai întâi vindecat de bolile sufleteşti de care suferă. De aceea, el spune că, credinţa este mai presus de toate o ştiinţă terapeutică. Procesul de vindecare a sufletului presupune combaterea patimilor şi convertirea lor în virtuţi. El trebuie să înceapă cu intensificarea credinţei în Dumnezeu, cu intensificarea iubirii de oameni, cu cultivarea nădejdii de vindecare, cu răbdarea, cu înfrânarea plăcerilor, cu recunoaşterea păcatelor, cu pocăinţa, cu practicarea rugăciunii, cu respectarea postului, cu fapte de milostenie, cu meditaşia, cu contemplarea, cu iluminarea şi cu desăvârşirea.

În utimul timp a devenit din ce în cemmai clar modul în care factorii neuropsihici şi deci şi factorii spiritual, pot influenţa funcţionarea diferitelor aparate şi organe. Se cunoaşte rolul personalităţii şi al stesului psihic în apariţia unor boli, cum ar fi hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică, astmul bronşic, ulcerul gastric şi duodenal, colon iritabil, rectocolita ulcerohemoragică, diabetul zaharat de tip II, cancerele. S-a constatat că factorii psihici influenţează atât de mult sistemul endocrin, încât se poate vorbi de o adevărată psihoneuroendocrinologie. Iar factorii neuroendocrini influenţează atât de mult sistemul imunitar, încât R. Ader a introdus termenul de psihoneuroimunologie.

Activitatea neuropsihică influenţează atât direct cât şi indirect, prin intermediul hormonilor şi al neurohormonilor, secretaţi sub influenţa informaţiilor primite, absolut toate aparatele şi sistemele. S.Plotnicoff, A.Murgo, R. Faith, au arătat că limfocitele dispun nu numai de receptori pentru antigen şi citokine ci şi receptori pentru catecolamine, pentru histamină, dopamină şi pentru endorfine, ceea ce face ca factorii neuropsihici să poată influenţa sistemul imunitar. Aceleaşi lucru se poate spune şi despre ţesutul miocardic sau ţesutul digestiv dar şi despre alte organe ceea ce ar explica modul în care tristeţea, bucuria, credinţa influenţează diferitele aparate şi sisteme.

În acest sens, S.K.Lungendorf, D.Rusell şi P.Ullrich au arătat că activitatea religioasă duce la scăderea interleukina 6 (IL6), care are rol proinflamator.  Cercetând un lot de bolnavi de cancer în stadii avansate, C.Simonton a constatat că prin stimularea voinţei şi a nădejdii, perioada de supravieţuire s-a dublat.

De aceea rezultatele tratamentului nu depind numai de medicamentele utilizate ci şi de credinţa de vindecare a bolnavului.

Deşi trebuie să admitem că dincolo de explicaţiile ştiinţifice pot să existe şi influenţe ale spiritualităţii care să nu poată fi explicate prin metodele actuale ale ştiinţei după cum există şi mai multe adevăruri ale ştiinţei care nu au putut fi încă demonstrate.

Desigur, că pentru a putea utiliza activitatea spirituală în îngrijirea bolnavului, medicul trebuie să creadă el însuşi în puterea lui Dumnezeu. De aceea orice medic cu experienţă ştie, după cum spunea R.Bacon că medicul tratează dar Dumnezeu vindecă, iar acesta nu trebuie să uite niciodată acest lucru.

Bibliografie: 1.Bazele medicinei de familie, Restian Adrian

                   2. Se umplu masurile si se plinesc vremile, Arsenie Boca

Terapia prin credinta

„Dacă puţină ştiinţă depărtează de Dumnezeu, multă ştiiţă apropie de Dumnezeu”.

                                                                                                  R.Bacon

Spre deosebire de ştiinţele medicale care consideră boala ca pe o realitate relativ autonomă, care poate fi tratată cu mijloace tehnice, creând astfel bolnavului impresia că vindecarea depinde exclusiv de acţiunea medicului şi că bolnavul nu trebuie decât să aştepte pasiv vindecarea bolii, concepţia religioasă oferă o perspectivă mult mai largă şi mai profundă privind cauzele şi semnificaţia bolii, precum şi mijloacele posibile de prevenire şi tratament.

Deşi cele două concepţii nu sunt deloc incompatibile, ele evoluează de obicei independent şi nu se întâlnesc decât foarte rar într-o concepţie comună care ar corespunde mult mai bine complexităţii şi subtilităţii fenomenelor cu care suntem confruntaţi.

Deşi după cum arată J.S. Levin şi H.Y. Vanderpool, s-a constatat că pacienţii care duc o viaţă religioasă au o sănănate mai bună, o incidenţă mai mică a bolilor cardiovasculare şi o tensiune arterială mai mică, deşi după cum arată Y.Kaufman, activitatea religioasă reduce riscul de apariţie a bolii Alzheimer, după cum arată Byrd, rugăciunile au dus la ameliorarea evoulţiei unor bolnavi cardiaci internaţi la terapie intensivă, deşi după cum arată H.Benson, s-a demonstrat prin mijloace ştiinţifice influenţele rugăciunii asupra organismului uman, deşi după cum arată Larimore, credinţa în Dumnezeu are o influenţă atât de mare asupra stării de sănătate, încât absenţa ei ar putea fi considerată factor de risc pentru apariţia unor boli, totuşi cele două concepţii continuă să evolueze independent, sţiinţele medicale ignorând rolul pe care religia  l-ar putea avea în procesul de vindecare al bolnavilor.

R. Bacon spunea că dacă puţină ştiinţă depărtează de Dumnezeu, multă ştiiţă apropie de Dumnezeu. Iar Velimirovici spunea că „cu cât omul este mai aproape de Dumnezeu cu atât Îl vede pe Dumnezeu mai mare şi pe sine mai mic. Cu cât omul este mai departe de Dumnezeu, cu atât omul se vede pe sine mai mare şi pe Dumnezeu mai mic”.

Aşa cum spuneau dacii, cum că înainte să vindeci trupul trebuie să vindeci sufletul, aşa spun şi Sfinţii Părinţi că, pe lângă bolile trupului mai există şi bolile sufletului, pentru că omul nu are numai trup ci şi suflet. J.C. Larchet vorbeşte de o adevărată patologie spirituală. Iar Sf. Ioan Gură de Aur spune că mai mult suferă sufletul de păcate decât trupul de boli.

Dar ce este sufletul? Marea majoritate a oamenilor de ştiinţă consideră sufletul o parte a minţii, iar mintea parte emergentă a creierului. Sfinţii Părinţi arată însă că sufletul este partea imaterială a fiinţei. El reprezintă forţa vie care structurează elementele materiale din acre este format corpul material. După cum arată Sf. Ioan Damaschin, sufletul este substanţa vie, nemuritoare, invizibilă ochilor noştrii, raţională, spirituală, liberă, voliţională, activă şi schimbătoare. Deci pe lângă structura materială, omul mai are şi o structură imaterială. Dar şi sufletul se poate îmbolnăvi, iar bolile sufletului influenţează starea de sănatate a corpului fizic.

Bolile sufletului sunt împărţite în patimi ale minţii, aşa cum ar fi lipsa de credinţă, mânia, amărăciunea, furia, ură de semeni, pizma, calomnia, judecarea, tristeţea fără măsură, frica, laşitatea, cearta, gelozia, slava deşartă, mândria, ipocrizia, minciuna, lăcomia, iubirea de avuţii pământeşti, trândăvia, îngâmfarea, viclenia, neruşinarea, nesimţirea, linguşirea, prefăcătoria, şiretenia, falsitatea, şi altele, apoi patimi ale trupului aşa cum ar fi lăcomia pântecelui, îmbuibarea, beţia, desfrâul, plăcerea simţurilor, apoi patimi neruşinate cum ar fi tâlhăria,  hoţia, uciderea, ghicitul, vrăjile, distracţiile şi altele.

Toate patimile sunt importante, dar după cum arată Sf. Maxim Mărturisitorul, la baza tuturor păcatelor se află iubirea egoistă de sine.

Va urma

Universul luminos

In anul 2009, doi cercetători americani au gasit şi demonstrat culoarea Universului. Au studiat o distanţă de câteva miliarde de ani lumină ce au cuprins aproximativ două sute de mii de galaxii. Au combinat spectrul luminii emise de aceste galaxii din spaţiul propus pentru studiu. Şi au obţinut  culoarea dominantă de bej. Da, Universul nostru este deschis la culoare. Este o nuanţă de bej care a fost botezată “lapte cosmic”. Cam un lapte cu cacao. Dar mai mult lapte, mai puţină cacao.

Deci Universul are culoarea foarte apropiată de alb. Noi vedem, într-adevăr negru când ne uităm în sus, dar dacă am ieşi în spaţiu, am trece de atmosferă, lumina universului într-o proporţie mare ar fi vizibilă. De aceea, în anii ` 70, când astronauţii americani au ieşit în spaţiu au spus că Universul este cam cu două zeci la sută mai luminos decât se vede. Şi au fost foarte surprinşi de acest lucru. Căci ei se asteptau să fie întuneric.

Revenind la americanii noştrii..

Cei doi au aflat care este culoarea dominantă a Universului în urma studierii spectrului cosmic de culori, culori pe care le-au amestecat astfel încât să fie vizibile în spectrul luminii perceput de ochiul uman. De aceea astronauţilor li s-a părut că Universul este doar cu 20 la sută mai luminos. Căci nu toată lumina este în spectrul vizibil.

Acum, două sute de mii de galaxii nu cred că sunt reprezentative pentru Univers, căci sunt calculate a fi câteva miliarde de galaxii în acest Univers, pe care oamenii de stiinţă îl consideră a fi tridimensional. Şi lumina este percepută numai pe distanţa a câteva miliarde de ani lumină. Sa nu fiu greşit înţeles cu siguranţă miliarde de ani lumină si sute de mii de galaxii este foarte mult raportat la materialismul planetei. Raportat la un om. Raportat la noi. Închipuiţi-vă că un an lumină este distanţa parcursă de lumină într-un an. Şi, gândindu-ne la viteza luminii , de 300.000 de kilometri pe secundă, un an lumină ar însemna aproximativ 9,5  mii de miliarde de kilometri. Oricum nouă ne este greu să ne gândim la o asemenea distanţă, avănd în vedere că lungimea ecuatorului este de aproximativ 40.000 de kilometri, iar distanţa de la Pământ la Soare este de aproximativ 149. de milioane de kilometri.

Revenind la cercetătorii noştrii…

Distanţa de miliarde de ani lumină şi sute de mii de galaxii este evident foarte mare şi cumva reprezentativă (prin prisma a ceea ce am prezentat mai sus). Dar, având în vedere că Universul este infinit, că sunt mult mai multe dimensiuni decât trei (dar nu este încă demonstrat de ştiinţa de astăzi), avem de-a face cu ceva cu mult mai mare decât ne putem imagina. Şi de aceea cred că la nivelul întregului Univers, lumina este mult mai multă. Şi aici este vorba numai de lumina fizică!! Dacă am mai spune şi de lumina spirituală! De cealaltă Lumină..

Mă bucur că s-a demonstrat ceva ce spiritualiştii ştiau de mult. Că suntem înconjuraţi de lumină! 

Postul

Mâine începe postul. Este o stare de exaltare, de smerenie, de bucurie sufletească. Este, cred, o stare de bucurie a spiritului. O stare de bucurie a ta. Căci, tu nu eşti corpul fizic ce-l vezi în oglindă. Tu eşti spirit. Tu eşti veşnic. Tu eşti parte din dumnezeire. Te foloseşti de corpul ăsta cât stai pe pământ. După ce nu mai ai nevoie de el, îl arunci. Sau, dacă n-ai grijă de el, te lasă el pe tine. Dar te întorci iar şi iar... 

Dar, ce înseamnă de fapt postul? Ce spune biserica şi ce ar trebui să spună? La ce foloseşte postirea?

În primul rând, postul înseamnă înfrânare. De la ce? Şi de ce? Se posteşte de la produse animale. Îţi interzici mâncarea de produse de origine animală, alool, tutun. Asta la exterior. Iar la interior, îţi interzici gandurile negative, răutăcioase la adresa ta sau altora, înjurăturile şi altele asemenea.  De ce să ţii post? Pentru că în timpul postului se întâmplă două lucruri.

Unul, de natură exterioară, de purificare a trupului. Căci carnea şi produsele din carne, nemaivorbind de salamuri sau parizeruri (care pe lângă o fărâmă din carne, au numai chimicale, poporţia fiind de 3-5% pentru carne şi 95-97% pentru cu totul altceva, altele decât carnea) sunt cele care conţin cele mai multe toxine. Şi aşa, nemaiutilizând produsele care conţin reziduri toxice corpul elimină pe cele pe care le are, iar la un moment dat devine mai pur. Se detoxifiază.

Al doilea, de natură spirituală, de umilire a trupului şi de înălţare a spiritului (cine se simte deja ofuscat la citirea acestor rânduri, înseamnă că are o problemă cu mândria).

Dacă privezi corpul fizic de mâncare, de băutură, de tutun şi de gânduri necurate atunci pe lângă detoxifiere vei avea şi un efect, de asemenea foarte benefic, de spiritualizare.

Biserica spune că trebuie să ţii post. Să te înfrânezi de la “cele necuviincioase”. Dar de ce, nu spune. Vă spun eu. Pentru că astfe poţi creşte spiritual. Pentru că astfel, îţi aduci aminte de ce ai venit pe pământ. Pentru că astfel iţi aduci aminte cine eşti. Şi aducându-ţi aminte cine eşti, ştii că te reîncarnezi. Iar biserica nu acceptă, din păcate, acest lucru. Dacă ar accepta, uşor, uşor, viaţa ar fi înţeleasă cu totul atfel. Şi ne-ar fi mai bine. Oricum timpurile astea sunt aproape...

Postirea  se face atât la nivel spiritual cât şi la nivel fizic. Nu e nici una mai importantă, amândouă sunt la fel de importante. Se îmbină. Nici nu le poţi delimita net. Biserica spune că nu trebuie să te lauzi când ţii post, să nu spui. Totul trebuie să se întâmple numai cu tine. şi în tine. Eu spun că poţi spune că ţii post. Cu condiţia ca postul pe care îl începi să fie unul sincer. Atunci când începi un post doar aşa că “dă bine”, atunci nu faci decât să te păcăleşti pe tine. Poţi păcăli pe alţii, dar la ce foloseşte? Pentru genul ăsta de oameni spune biserica să nu te “făleşti”. Eu spun că, oricum este o aberaţie să ţii un post doar să te admire unul sau altul. Nu este în firea lucrurilor. Nu are nici o logică. Nu este normal. Nu Îl poţi păcăli pe Dumnezeu! Nu te poţi păcăli pe tine însuţi!

 Marea majoritate a  oamenilor considera postul un chin. Ce chinuială, oameni buni? Şi chiar dacă te chinui un pic, plata este înzecită. Oare un om, pe planeta asta nu trebuie să se chinuie deloc? Dacă ne gândim că ne ducem la scoală şi învăţăm să scriem, este o chinuială, nu? Dacă nun e-am chinui, ce s-ar întâmpla? Am rămâne analfabeţi. Mai departe, termini cum termini o scoală, în funcţie de strădania ta, sau de chinuiala ta, şi te măriţi sau te însori. Nu este tot o chinuială? Te poţi mărita cu un bogat, dar vă spun că acele “fufe” au o mare chinuială sufletească. Toată lumea, la un moment dat, indiferent de câţi bani va avea se va chinui. Când vei muri, tot te vei chinui. Şi după aceea şi mai mult. Căci nu te-ai “chinuit” pentru a-ţi aranja şi cealaltă viaţă. Sau următoarea.

Prin post creşte voinţa. Este un exerciţiu bun de creştere a voinţei. Iar odată cu creşterea voinţei devii mai puternic. Oare nu este bine să fii mai puternic? Nu trebuie să faci un sacrificiu atunci când vrei să obţii o calitate? Cum să le primşti, sau cum să le dobândeşti, dacă nu încerci? Stând în pat sau în baruri? Nu. Dacă vrei să câştigi o cursă, trebuie să te înscrii şi să participi. Trebuie să alergi, dacă vrei să câştigi crosul. Căci nu va veni nimeni să îţi dea diploma  de câştigător dacă tu nu participi.

Cam atât pentru acum. Restul, poate mai târziu.